Home · Dezvaluiri


Când cei vinovaţi beneficiază de clemenţa organelor de urmărire penală

Prezentăm, în cele ce urmează, două cazuri destul de ciudate în care, deşi „subscrisa” SC LOTUS SA (cu sediul în municipiul Târgu-Jiu, str. Victoriei nr. 44), reprezentată legal prin ec. Ovidiu Caragea, în calitate de director general, formulează plângeri penale peste plângeri penale, arătând că un vecin, din apropierea Complexului Păltiniş, din B-dul Ecaterina Teodoroiu, care deţine un teren în vecinătatea acestui complex, dar şi un spaţiu comercial preluat de la SC Legume Fructe SA Târgu-Jiu, în ziua de 20.11.1998, care, nefiind de bună credinţă ca să folosească exact suprafeţele ce îi reveneau din acte, a recurs la comiterea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, sub semnătură privată.

 Citeste tot articolul |    02:44

„S-au făcut peste 70 de cavouri peste osemintele eroilor!”

De câţiva ani buni, în cimitirele de onoare din mai multe municipii din ţară, în care sunt înhumate osemintele eroilor de război, s-a observat un fenomen ciudat dar şi foarte trist: invadarea acestora cu mormintele unor oameni, chiar dacă au fost cadre militare după decembrie 1989 sau mulţi dintre ei sunt civili sau nici nu şi-au dat obştescul sfârşit, bucurându-se de pe acum, fiind încă în viaţă, de onoarea făcută de a se odihni de-a pururi alături de eroii căzuţi pe front, la datorie, cu arma în mână. Asemenea situaţii aberante au fost întâlnite, în ultimii ani, în cimitirele de onoare din judeţele Prahova, Buzău şi Braşov, cazuri semnalate şi de presa centrală, faţă de care col. dr. Cristian Scarlat, directorul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, şi-a exprimat nemulţumirea în nenumărate rânduri: „Cimitirele de onoare sau parcelele de onoare delimitate în cadrul cimitirelor obişnuite sunt rezervate militarilor care au murit în război pe teritoriul României, indiferent de naţionalitatea acestora. Din păcate, în diverse zone ale ţării, cimitirele de onoare încep să fie confundate cu cimitirele militare de garnizoană – în care pot primi locuri de veci ofiţerii şi subofiţerii în rezervă. Aşa se face că printre monumentele eroilor căzuţi în luptele din primul sau al doilea război mondial încep să răsară morminte de generali sau colonei morţi la ei acasă, în anii de după revoluţie. Confuzia dintre cimitirele eroilor de război şi cimitirele militare este oarecum explicabilă, întrucât şi unii şi alţii au purtat cândva uniformă. Dar în cimitirele de onoare au ajuns să fie înhumate şi persoane care n-au avut niciodată vreo legătură cu războiul sau cu armata”.

 Citeste tot articolul |    04:31

Chiar dacă sunt dovedite, „infracţiunile nu prezintă, în concret, gradul de pericol social”

La Turcineşti

Am prezentat, în numărul 18 din 8-14 octombrie a.c., al publicaţiei noastre, sub titlul „La Turcineşti – Cine a făcut modificări în registrele agricole?”, o serie de falsuri şi abuzuri săvârşite în cadrul Primăriei comunei Turcineşti, semnalate de surorile Maria Dijmărescu şi Ilina Lupulescu, atât la forurile de la nivel judeţean, până la cele de la nivel central, până la Procurorul general şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. De data aceasta, revenim asupra altui caz din aceleaşi dosare, prin care aceleaşi petiţionare (reclamante) doresc să arate că astfel de „incidente” (abuzuri) nu sunt pur întâmplătoare, ci chiar aceasta este atmosfera de lucru în cadrul acestei instituţii, în care falsurile şi mărturiile mincinoase sunt ridicate la rang de lege.

Cine trage sforile la concursuri?

În ziua de 14.03.2007, ora 10, Primăria comunei Turcineşti a scos la concurs postul de Referent II, pentru care cei interesaţi trebuiau să depună, până în ziua de 12.03.2007, ora 14,00, la registratura primăriei, dosarul de înscriere, cu actele amintite în anunţ, în mod obligatoriu.

 Citeste tot articolul |    07:29

Povestea unui drum public schilodit în fel şi chip

Povestea lui Gheorghe Ştiucă, din municipiul Târgu-Jiu, pare de domeniul absurdului. Nu a avut de lucru şi şi-a făcut casă la ţară, ca tot omul, pe un deal, lângă cea a soacrei sale, iar până la ea, de la drumul principal, sunt aproape 70 de metri. Pantă care, pe timp ploios, se transformă într-un adevărat derdeluş, îngreunând accesul pe jos, darămite să mai urce şi cu autoturismul până la curtea gospodăriei sale.
Ca tot omul gospodar, pe cheltuiala lui, s-a apucat bietul om să-şi asfalteze drumul, dar s-a ivit un alt impediment mai al naibii decât ploaia şi noroiul – vecinul său, care pur şi simplu face alergie numai pentru simplul fapt că vecinul din coastă trece pe lângă ulucile lui, chiar şi pe jos, ca să nu mai vorbim de autoturism.
Trăim într-o comunitate, în plin secolul XXI, mileniul III, iar proverbul acela cu... „capra vecinului” nu mai este la modă din cauza vecinului din vale, care doreşte să moară capra celui din deal, însă el nu are capră...

 Citeste tot articolul |    05:20

Cine a făcut modificări în registrele agricole?

Se ştie din experienţele trăite de mulţi reclamanţi, care îşi puseseră nădejdea în instanţele de judecată, să li se facă dreptate, că s-au trezit în cele din urmă cu plângerile respinse, iar pârâţilor li s-a dat neânceperea urmăririi penale. Din această cauză, văzând că oricât s-ar judeca nu au nicio şansă, cheltuind şi bani mulţi, scârbiţi şi dezamăgiţi în acelaşi timp, au fost nevoiţi să renunţe. Spre surprinderea noastră însă, iată că sunt, puţini, e adevărat, care se luptă cu înverşunare cu aceleaşi elemente ale justiţiei, chiar dacă acestea îşi menţin decizia dată prima dată, ajungându-se în cele din urmă până la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Preşedinţie sau chiar la Strasbourg. Situaţie în care, pe drept cuvânt, te întrebi, fiind la mijloc doar două alternative: petiţionarul să aibă dreptate, mergând până în pânzele albe, sau are tupeu, profitând de conjunctura unor erori sau acte care, într-un fel sau altul, ar înclina balanţa de partea lui.

 Citeste tot articolul |    04:17

La Bâlteni, îţi cauţi dreptatea până la adânci bătrâneţe...

Din ciclul „Noi vrem pământ!”

Treceam prin faţa biroului de copiat acte, de lângă Simigeria din centru, când cineva m-a strigat pe nume. Era un bărbat în vârstă, care tocmai ieşise de la biroul de copiat acte, cu un vraf de hârtii în braţe. L-am recunoscut imediat, după voce, după chip, dar şi după respectul cu care mi se adresa. De data aceasta era îngrijorat, supărat până la Dumnezeu. Mi-am dat seama că era aceeaşi poveste cu o parcelă de pământ din comuna Bâlteni despre care mai scrisesem cu ani în urmă. Poate mă număram printre puţinii care i-au acordat atenţia cuvenită, dar era strigător la cer! De aproape 20 de ani îşi căuta dreptatea pe la toate forurile superioare, trezindu-se, chiar dacă i s-a dat dreptate, că bate pasul pe loc, nefiind pus nici acum în drepturi. Povestea cu justiţia a rămas ca o poveste frumoasă, pe care nici copiii nu o mai cred, convinşi că ea nu a existat niciodată, sau dacă a existat este leită cu cea din zilele noastre, prin al cărei hăţiş te rătăceşti în căutarea dreptăţii, care în cele din urmă se dovedeşte a fi doar o Fata Morgana, după care alergi prin sălile paşilor pierduţi până la adânci bătrâneţe...

 Citeste tot articolul |    14:01

SC LOTUS SA Târgu-Jiu este plimbată prin instanţe de mai mulţi ani...

La data de 18.06.2003, SC LOTUS SA Târgu-Jiu a depus plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, înregistrată sub nr. 2089/P/2003, prin care a solicitat efectuarea de cercetări faţă de Stănoiu Petrişor, administrator al SC MARIRAMON SRL Târgu-Jiu, pentru fapta de fals în înscrieri sub semnătură privată, întrucât a cumpărat activul magazin „Păltiniş” de la SC „Legume-Fructe” SA Târgu-Jiu şi a modificat contractul de vânzare-cumpărare de active nr. 1341 din 20.11.1998, prin adăugarea suprafeţei de teren de 122 mp, ulterior procedând la intabularea în cartea funciară, aşa cum reiese din Referatul Biroului Cercetări Penale al Poliţiei Municipiului Târgu-Jiu.
Din cercetările întreprinse de noi, rezultă că SC „Legume-Fructe” s-a aflat în litigiu civil cu SC LOTUS SA încă din anul 1995. În luna noiembrie 1998, conducerea SC „Legume-Fructe” a scos la licitaţie publică mai multe active, printre care şi Magazinul „Păltiniş” (a nu se face confuzie cu Complexul Păltiniş – n.n.), activ care a fost adjudecat de societatea reprezentată de Petrişor Stănoiu, în calitate de administrator.

 Citeste tot articolul |    06:09

Scrisori de dincolo de zidul singurătăţii

Centrul pentru vârstnici Novaci

Am ieşit pe un drum lăturalnic din oraşul Novaci, tot pe sub munte, cam la un sfert de oră de străbătut aceste ţinuturi încântătoare, încât chiar dai dreptate celor care au exclamat la vederea lor că, într-adevăr, ele sunt binecuvântate de Dumnezeu!

 Citeste tot articolul |    14:00

Gâlceava dintre Purec şi Măracine continuă.....

Dreptul la replică

Iată că, fără să vrem, „gâlceava dintre Constantin Purec şi Gheorghe Mărăcine” (vezi nr. 13 din 3-9 septembrie 2009) s-a mutat în curtea noastră, prin vizita celor doi adversari ai lui Mărăcine: Constantin Purec şi Elisabeta Negroiu, nemulţumiţi de afirmaţiile acestuia la adresa lor. Noi am fost destul de îngăduitori şi clari la acea vreme, că lui Gheorghe Mărăcine nu i-a fost acceptat dreptul la replică la acel ziar, în care susţine că a fost calomniat după bunul plac al autorului dar şi al povestitorului, motiv pentru care a şi apelat la altă publicaţie, drept conferit de legislaţia în vigoare. Prin publicarea acelui articol, consideram că conflictul se va stinge, dându-se prilejul şi lui Gheorghe Mărăcine să se apere, fapt ce nu a fost înţeles şi de cei doi: Elisaveta Negroiu şi Constantin Purec, care doresc să revină cu acest drept la replică...

„Am acte că sunt în depline facultăţi mintale”

  Are cuvântul Elisaveta Negroiu: „Cum a putut să spună aşa ceva, că soţul meu nu a fost ofiţer activ şi nici nu a tras vreodată cu arma? Păi se poate, să beşteleşti un veteran de război, când el a fost rănit şi Mărăcine are fotografiile, că mi-a luat din casă toate actele! Dvs. ştiţi că am plătit o sumă de bani să le iau de pe unde sunt, ca să mă pot judeca?! Şi nu mă scotea din: nebună, tâmpită.....! Şi mai vine să se mai agaţe de soţul meu care e mort şi a fost rănit pe front. Dacă e corect şi zice că e jurist, trebuia să corecteze, că nu e aşa. Dar nici să-ţi baţi joc de mine. Şi a mai trimis domnul Mărăcine pe cineva, noaptea, de ne-a înfipt ziarul cu articolul lui în două porţi.

 Citeste tot articolul |    13:00

Gâlceava dintre un Purice şi un Mărăcine

Incredibila poveste spusă de un localnic din Bărbăteşti, luna trecută, unui redactor şef la acea vreme, la o publicaţie locală, a fost „înghiţită” de acesta şi chiar i-a dat curs, înflorind-o în ziar şi făcând o dramă din ea, numai ca să-i facă pe plac povestitorului şi prietenului său Costică Purice din Bărbăteşti, însă de baştină fiind de prin părţile Peştişanilor de Gorj, de unde se trage şi bătrânul fotoreporter Ion Predo, zis şi Don Predo sau cum l-o mai fi chemând. Dar Don Predo, în avântul său atât de nebun, ca să-i facă pe plac conţăranului său, l-a terfelit pe o pagină întreagă pe Gheorghe Mărăcine (foto), rivalul lui Purice, omiţând intenţionat să-i mai dea şi lui cuvântul, să se apere cel puţin. Un gest nepermis, în situaţia unui jurnalist care se pretinde. Însă, în situaţia noastră se dovedeşte a fi doar un intrus în această branşă, cei mai mulţi cititori întrebându-se de unde o fi apărut, pe când cei din colectivul redacţional nu se împăcau cu stilul de lucru al acestuia, răbufnind pe la colţuri că au ajuns să-i conducă un fotograf.

 Citeste tot articolul |    16:09

Când „Dreptatea” e cu unii mumă şi cu alţii ciumă

Cazul de faţă este mai vechi, din anul 1945, când o proaspătă familie la acea vreme – Ion şi Sevastiţa Năgăra – au dobândit în timpul căsătoriei, conform contractului de vânzare-cumpărare din 30.08.1945, un teren situat în Târgu-Jiu, între str. Victoriei şi str. 14 Octombrie, în suprafaţă de 7.000 mp, împreună cu o casă alcătuită din trei camere.
După anul 1947, acest imobil a fost preluat în mod abuziv de către stat, iar din cei 7.000 mp teren o suprafaţă de 2.190 mp a fost înstrăinată unor persoane fizice.
Mai târziu, după moartea celor doi soţi, care nu au avut copii, au apărut o serie de moştenitori cu pretenţii de a moşteni acest teren şi casa. Primul a fost Vasile Năgăra, nepot al defunctului Ion Năgăra (decedat în anul 1966), solicitând restituirea în natură a cotei de 1/4 din aceste imobile, iar 3/4 se cuvin moştenitorilor soţiei defunctului (care a decedat la 2 decembrie 1989).

 Citeste tot articolul |    16:07

Profa’ de geografie le caută cu lumânarea aprinsă...

Ne-a vizitat la redacţie prof. Maria Codiţă de la Liceul de Muzică şi Arte Plastice „Constantin Brăiloiu” Târgu-Jiu, lăsându-ne o decizie de sancţionare disciplinară a sa, cu diminuarea salariului cu 10% pe durata a şase luni, şi o copie după faxul transmis inspectorului general al ISJ Gorj, prin care vrea să se motiveze că este, pe nedrept, victima unor cadre didactice de la acest liceu în frunte cu directoarea Carmen Aurelia Savu.

Mi s-a părut destul de suspectă amabilitatea acesteia, mereu cu zâmbetul pe buze, rugându-ne chiar să nu-i mai dăm numele. Adică cum, să scriem ce vrea dumneaei despre cazul dânsei, despre care a scris mai toată presa locală, iar noi să o punem sub formă de cimilitură, lăsându-i pe cititori să ghicească şi singuri despre cine este vorba...

 Citeste tot articolul |    05:56

Cum o mare companie de furnizare a energiei electrice te rade de bani până la piele...

* Parchetul confirmă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de rupere a sigiliilor

Pe zi ce trece, tot mai mult sunt convins că trăim în lumea lui Kafka şi înclin să cred că el nu a inventat-o, inspirându-se din viaţa de toate zilele, aşa cum la fel de bine ar putea să inspire pe oricine întâmplarea de faţă. Este ceva de necrezut, de domeniul absurdului, încât, din neglijenţa a doi trepăduşi, reprezentanţi ai unei companii străine, ce ne drămuie energia electrică, tot a noastră, kilowat cu kilowat, un om a fost târât prin procese şi jupuit de o traistă de bani, fiind acuzat că a rupt nişte sigilii imaginare, pe care, de fapt, bietul om nici pe acestea nu le-ar fi rupt, pentru că nu avea ce rupe şi nici nu-l interesa contorul celor de la Electrica, considerând că era obligaţia lor să şi-l întreţină, atâta timp cât el avea calitatea de abonat şi consumator, achitându-şi facturile lună de lună. Citiţi şi cruciţi-vă...

 Citeste tot articolul |    00:12

Dreptate, ochii plânşi vor să te vadă...

Aş fi tare curios să ştiu ce ar spune un magistrat dacă ar urmări un dosar care pleacă de la el, cu o soluţie proastă, trecând prin atâtea mâini şi instanţe, dându-se tot atâtea decizii ridicole, dacă l-ar încerca vreun sentiment de jenă sau regret. Nu cred. Aceştia nu ştiu de ruşine, iar când îmbracă roba se cred nişte mici Dumnezei, puternici în jilţurile acelea de lux şi mai ales în robele negre, ca o armură, în extaz, dispreţuindu-i pe cei din boxe asemeni unor fiinţe sărace cu duhul care pretind că ar căuta adevărul, dar ei nici nu ştiu cum arată acesta, fiind ciopârţit în balanţa ruginită şi dereglată de atâtea nedreptăţi.

Cazul Elenei Tilea din satul Glodeni, comuna Bălăneşti reprezintă o mică mostră a putregaiului din aşa pretinsa justiţie, care se dovedeşte a lua în derâdere propriile legi, tratându-i pe oamenii de rând cu indiferenţă, ca neştiutori de carte, oameni simpli, neobişnuiţi cu instanţele, cu termenii juridici şi mai ales cu mârlănia avocaţilor, dornici să-i jumulească şi de ultimii bani, denaturând actul de justiţie şi făcând dreptate după propriile interese.

 Citeste tot articolul |    04:01

După ce i-a rupt un deget de la mână, agresoarea a început să-şi râdă de victimă


La orice altceva m-aş fi aşteptat din partea unei femei pusă pe scandal, căutând-o parcă cu lumânarea aprinsă, însă la aşa ceva nu: să sară pe femeia de alături, în cazul nostru în Piaţa mică din CAM (Debarcader), din faţa fabricii de pâine, şi cu sânge rece, mai sălbatică decât o fiară, să-i rupă degetul mijlociu de la mâna stângă.

 Citeste tot articolul |    21:20

JUSTIŢIE CONTRA... JUSTIŢIE

- sau calvarul unui om care a ajuns la capătul răbdării 


Cazul cetăţeanului Grigore Durlă din municipiul Târgu-Jiu, strada Dacia, este foarte ciudat. Dar ce este mai ciudat sunt deciziile contradictorii ale organelor de cercetare şi mai ales ale instanţelor de judecată, aducându-l pe petentul Grigore Durlă nu numai la disperare, ci şi în sapă de lemn. Dacă la soluţionarea lui a contribuit şi procurorul Ion Diaconescu, atât de cunoscut pe plan local, dar şi naţional, e clar, ne putem da seama foarte uşor cam ce soartă a avut soluţia dată de asemenea oameni corupţi care, cu bună ştiinţă, şi nu din prostie, săvârşesc astfel de acte de (in)justiţie.

 Citeste tot articolul |    20:11

Universitatea Liberă Internaţională din Moldova (ULIM), din nou într-o anchetă complexă a MECI

De ce ministrul Ecaterina Andronescu plăteşte oalele sparte de alţii

Ziua de vineri, 26 iunie 2009, a fost o zi de tristă amintire în care am descoperit adevărata faţă a birocraţiei crase din Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, fără farduri şi alte sulemeneli de cocotă fatală şi provocatoare, pe care aş fi crezut-o femeie în toată firea, serioasă. M-am lăsat antrenat, câteva ceasuri bune, telefonic, în discuţie cu înalţii funcţionari ai acestei instituţii publice care diriguieşte destinele copiilor noştri şi nu numai, care lasă impresia, la prima vedere, că este deschisă tuturor celor interesaţi, chiar şi pe internet, să primească informaţii în orice problemă, dând dovadă de transparenţă>, conform Legii 544/2001. Dar lucrurile nu stau chiar aşa.

 Citeste tot articolul |    21:50

Dispariţia uşilor de la Biserica Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Informaţia cazului de faţă mi-a fost furnizată chiar duminică, 5 iulie a.c., către ora prânzului, de pictorul Constantin Dobriţescu, pe care l-am găsit aşezat pe pragul atelierului său din Grădina Publică, cu câteva tablouri înşiruite pe marginea aleii, ca o adevărată expoziţie expusă în aer liber. Probabil,aşa sta şi Brâncuşi, în momentele de pauză, când îşi mai aprindea câte o ţigară şi îşi supraveghea pietrele miraculoase, încercând să le ghicească

 Citeste tot articolul |    00:04

Legea parului la drumul mare, mai presus de justiţie

Un bărbat în vârstă de 38 de ani, din satul Dumbrăveni, comuna Crasna, nu-şi aminteşte să fi visat urât în noaptea de 7/8 mai a.c. şi nici nu i-a dat prin gând să-şi arunce ochii peste horoscopul zilei, fiindcă dacă vedea ce urma să i se întâmple şi-ar fi văzut de treburi prin bătătură şi n-ar mai fi plecat la câmp. Dar dacă aşa i-a fost scris... A plecat cu vitele la păscut pe tăpşan, cu alţi consăteni, unde doi ciobani, zmeii-zmeilor, i-au dat o bătaie soră cu moartea, încât bietul om nu mai ştie cum a ajuns la spital.

Poliţiştii din Bengeşti-Ciocadia au demarat o anchetă, în urma plângerii depuse de fratele victimei (victima zăcând încă în spital între viaţă şi moarte – n.n.). Faţă de loviturile primite, care puteau să-i cauzeze moartea, şi mai ales de zilele prea puţine acordate pentru îngrijirile medicale, la care se mai adaugă şi încetineala cercetărilor, ca după mort, victima este convinsă că cei doi agresori au toate şansele să scape basma curată, nedând socoteală pentru faptele lor huliganice. Cum la fel de bine, încurajaţi de acest paravan al legilor atât de blânde, el se teme că bătăuşii îl vor snopi din nou în bătaie, fără a-şi face probleme că vor fi traşi la răspundere, atâta timp cât vor obţine şi ei certificate medicale de la acelaşi medic legist...

 Citeste tot articolul |    15:19