Valer Neag... sau pasiunea căutării

Recent, cu acelaşi curaj nebun şi persistent, Valer Neag, „nesuferitul” meu prieten, în Galeriile de Artă ale municipiului nostru şi-a etalat o bună parte din creaţia artistică. Lume multă şi de calitate, inclusiv Găbiţă Sanda, vicepreşedintele oraşului, prietenul artiştilor valoroşi, care i-a înmânat şi o diplomă expozantului, cu ocazia adunării pe răbojul vieţii a câteva zeci de primăveri. Expoziţia a fost acompaniată deci, de privitori avizaţi, care au vrut să-l vadă pe Valer după ultimele creaţii. Exponatele, selectate cu multă grijă de artist, ni-l dimensionează în limitele aceluiaşi travaliu prolific şi divers, plimbându-se cu multă eleganţă prin diverse genuri artistice, cărora le scotoceşte multe unghere şi le abordează curajos, cu o mână sigură. Folosindu-ne de o formulare ardelenească, am putea spune că Valer e un copil cuminte, interesat permanent de experiment, de montaje şi asamblaje, de cooperări între sculptură şi arta decorativă, între pictură şi grafică, invitându-ne inteligent să-şi dea mâna şi, în final, obligându-le să-i materializeze ideea îndelung meditată.

Cei care îl cunoaştem de mai mult timp, îl ştim că, în ce priveşte arta sa, este un introvertit care în diverse demersuri fie că abordează vitraliul sau grafica, sintetizează, ajunge chiar la simboluri, aşa cum, tot în tăcere îşi concepe şi demersurile sculpturale, picturale etc., pe care le contrage până la esenţe, demers artistic care îl practică cu dezinvoltură, chiar... în joc, dovadă a suficientelor cunoştinţe artistice pe care le are şi a incontestabilului talent dovedit şi prin mai multe semne lăsate în diferite instituţii ale oraşului.

Expoziţia deschisă e gândită unitar, fiecare exponat (singur sau în cooperare) fiind convingător în acoperirea afirmaţiei că întreaga expoziţie este de o autentică valoare artistică, făcând trimitere la Şcoala Bauhaus-ului lui Walter Gropius, la pop-art-ul american, la fovism, la postmodernism, etc., dovada cunoaşterii bine a acestora de către Valer.

Fără a ateriza niciodată la punct fix, Valer rămâne mereu o carte deschisă pe care o citeşti cu plăcere, la fiecare pagină descoperind noi valenţe ale imaginaţiei şi originalităţii omului de artă adevărată, strecurând cu ironie nedisimulată săgeţi spre cei fără har.

Întreaga expooziţie poate fi încadrată în ceea ce s-ar putea numi artă-poezie, cu toate că autorul ei se claustrează în postura de bonom, mereu cu braţele deschise spre prietenie, valoare, acurateţe autoreferenţială, spre reprezentativitate, atribute etalate prin ceea ce face, niciodată declarate.

Noutăţile expuse dovedesc că Valer rămâne un permanent elev care are încă multe de învăţat, însuşindu-şi lecţia celebrului filozof grec Socrate, cel care simţindu-şi sfârşitul aproape, a spus că „ştiu sigur un singur lucru, anume că nu ştiu nimic”, motiv pentru care Valer nu expune certitudini definitive, ci se caută permanent şi se găseşte numai pe coordonatele artei de valoare.

   05:19

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5