Universul imaginar-simbolic al folclorului din zona Amaradiei de Sus

Aşa cum observă şi criticul Ionel Buşe, prin cartea sa Haralambie Bodescu nu face altceva decât să recupereze ce se mai poate din energia simbolică a acestei lumi arhaice, pe cale de dispariţie, conştient că lumea de altădată este pe cale să fie dată uitării încetul cu încetul, ca o oglindă veche aburită de cocleala timpului: „Avem nevoie de acest muzeu viu pentru a ne reaminti că nu ne-am născut ca Zeiţa Athena din capul lui Zeus, cu arme şi scut, că miturile şi legendele copilăriei noastre sunt, dacă nu o matrice permanentă a unei gândiri sănătoase, cel puţin o cale pentru terapia depresiilor cu care plătim agitaţia abulică a omului contemporan.
Satul românesc s-a schimbat, în mod fundamental, de mai bine de o jumătate de secol. Tradiţiile încep să fie date uitării, odată cu trecerea anilor, iar „profesia” de ţăran începe să fie pe cale de dispariţie, nefiind acordată o reală egalitate a şanselor dintre sat şi oraş. Birurile tot mai apăsătoare pe umerii lor şi-au spus cuvântul, ajungând să supravieţuiască din mila guvernanţilor. Drumurile lor spre ogoarele de care au fost deposedaţi şi vitregiţi chiar prin legile funciare atât de nedrepte, puse în practică anapoda de nişte primari nătângi şi incompetenţi, cu „antecedente penale”, au fost înlocuite cu cele ale justiţiei, prin sălile paşilor pierduţi, pe unde au pierdut şi ultimii bănuţi strânşi într-un colţ de batistă.
Trăitor printre ţăranii de pe Valea Amaradiei, în cea mai mare parte sate de moşneni, prof. Haralambie Bodescu este un neobosit culegător de folclor, trăind zi de zi această viaţă acolo, fie ca dascăl la şcoală, fie ca lucrător pe ogor sau cercetător al izvoarelor străbune, ca iubitor şi îngrijitor al lăzii de zestre, fie ca un creator de versuri sau simplu povestitor, toate adunate timp de mai bine de 40 de ani, pentru a rotunji această carte de căpătâi.
Asemeni unui cronicar al vremii, hrisoavele lui ne oferă o imagine relativ completă despre gândirea populară, laolaltă cu miturile şi legendele acestor locuri, cu obiceiurile şi tradiţiile satului românesc, reînviind lumea satului gorjenesc, care probează pasiunea şi dăruirea autorului, dar şi lecturile solide în ceea ce priveşte zestrea culturii tradiţionale româneşti.
„Standardizarea europenă trebuie să ţină seama de realitatea românească, de importanţa tradiţionalismului, văzut ca o unitate în diversitate, şi nu doar ca scop în sine în sincronizarea culturii româneşti la cultura europeană – mărturiseşte autorul. Cultura populară, civilizaţia sătească păstrează un gen propriu, străvechi, din care răzbate mitologia precreştină cu experienţele ei încă prezente, căci trecutul a rămas nealterat, în nuclee viabile de tradiţie locală.
Satul de pe Valea Amaradiei este extreme de expresiv şi bogat în tradiţii, iar istoria este păstrată de dincolo şi de dincoace de documentele scrise, ceea ce înseamnă că, în substanţa ei, cultura populară de aici este fenomenală, dacă avem în vedere condiţiile în care s-a plămădit şi s-a păstrat în firescul şi în originea ei. Satul tradiţional se distinge prin structura organică de echilibru şi de armonie, cu o aparenţă mai statică în zone precum aceasta, situate la mare distanţă de comunităţile urbane”, mărturiseşte autorul, referindu-se la acea tainică substanţă etnică locală, unică în felul ei, care condensează în universul ei o experienţă de viaţă cu rădăcini ancestrale.

Rose Tall

   05:58

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5