Un roman de excepţie: Missis Lazara

Ca niciodată, joia trecută, Sala de lectură „Mihai Eminescu” a Bibliotecii Judeţene „Christian Tell” a devenit neâncăpătoare, cu mesele pline de flori, standuri cu cărţi expuse în formă de evantai, toate mângâiate şi fermecate de tulburătoarea piesă muzicală executată la violoncel cu sufletul neântrecutului maestru Mircea Suchici, dar şi scăldate de străfulgerările blitzurilor sau luminile camerelor de filmat. Era o „întâmplare” mai deosebită şi o mare surpriză din partea unui om de cultură, care, în plină criză financiară, vine să ne mai îndulcească amarul prin lansarea unui nou roman de excepţie „Missis Lazara”, semnat de cunoscuta scriitoare Valeria Certăzeanu Zorilă. La festivitate au mai fost prezenţi scriitori, foşti colegi şi prieteni ai celei ce a fost lider la sindicatele miniere din Gorj, Lazara Popescu, directori de instituţii, editori, jurnalişti, profesori, medici, membri ai Cenaclului literar Columna, dar şi mulţi prieteni ai scriitoarei, colegi, vecini, scriitoarea Zaira Samharadze-Calciu, lectorul cărţii – prof. dr. Ion Mocioi, criticul literar Ion Trancău, maestrul violoncelist Mircea Suchici, dintre care nu au lipsit nici membrii familiei sale.

După cele trei romane, semnate de Valeria Certăzeanu-Zorilă: Potirul cu patimi (Editura Spicon, Târgu-Jiu, 2000); Rădăcini (Editura Spicon, 2003); În bătaia vântului (Editura Pheonix, 2006), cu al patrulea roman, „Missis Lazara”, scriitoarea vine în faţa cititorilor cu un curaj demn de remarcat, în construcţia sa romanească căutând permanent să cumpănească bine lucrurile, potrivit unei convingeri deplin personale, să îmbine realitatea cu ficţiunea, realitatea privind-o de pe poziţia vizionarului social.
Autoarea se conduce după principiul „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată”. (1 Corinteni 13; 4-8a)
„În ceea ce priveşte romanul Missis Lazara, vreau să vă spun – nu multe lucruri, ci motivul pentru care l-am scris eu. Deci, din punctul meu de vedere. L-am scris pentru că nu aş fi putut altfel, dacă nu aş fi admirat această femeie cubaneză, curajul ei de a-şi părăsi ţara, propriile ei rădăcini. Eu, pentru nimic în lume nu aş fi făcut  aşa ceva! Dar, am simţit în acelaşi timp, în acest curaj al ei, puterea instinctului ei de femeie şi, în acelaşi timp, am simţit inteligenţa ei nativă, care i-au ajutat acestei femei să trăiască în mijlocul nostru peste 37 de ani şi să poată depăşi toate greutăţile şi uneori chiar prejudecăţile unor concitadini de-ai noştri.
Deci, mai mult decât atâta, vă las să descoperiţi dumneavoastră....”, a mai spus Valeria Certăzeanu-Zorilă, invitându-ne la lecturarea cărţii, făcându-ne cunoştinţă, totodată, cu cele două personaje atât de cunoscute în viaţa Târgului nostru, Lazara şi Dorin.
La fel de preţioase sunt amintirile scriitoarei  Zaira Samharadze-Calciu, care o leagă de Lazara, pe care a cunoscut-o la Ambasada Cubei din Bucureşti: „ Am cunoscut-o personal pe Lazara, la Ambasada Cubei în România, între noi două legându-se o prietenie care a durat peste trei decenii, datorită firii ei prietenoase, vesele şi care emana permanent o puternică căldură sufletească.
Soarta m-a purtat de două ori pe pământul Cubei, respirându-i aerul generos, frumuseţea exotică, cu totul deosebită de locurile pe unde am mai călătorit, păstrând în suflet dragostea prietenilor care m-au primit, ospitalitatea fără seamăn a lor, din mijlocul cărora apare, de fiecare dată, figura luminoasă a Lazarei.
Plăcut impresionată am rămas când am descoperit, în manuscris, romanul Lazarei, care reconstituie cu generozitate şi cu o exemplară frumuseţe de caracter, viaţa prietenei mele de la naştere şi până la moarte, înzestrând conţinutul romanului cu echilibru prin intermediul unor întâmplări de viaţă reală, al unor sentimente, stări sufleteşti şi frământări omeneşti fireşti, rezolvate în raport cu viziunea prozatoarei.
Acest gest al Valeriei Certăzeanu-Zorilă, în viziunea mea, salvează femeia din condiţia ei umilitoare în care este adusă, de multe ori, azi, de mass-media şi televiziune.
Valeria Certăzeanu-Zorilă, în toate cărţile sale, ne arată preocuparea fundamentală a sa, aceea de analist al realităţilor social-umane, în aspectele lor particulare”.
Rose Tall

   01:35

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 8 voturi.

1 2 3 4 5