Un Ion Creangă oltean

Aşa este caracterizat Nicolae al Lupului, pe numele său adevărat Nicolae I. Popescu, de Şerban Cioculescu, preţuindu-i în acest fel povestirile strânse într-un mănunchi tipografic sub titlul: Povestiri olteneşti/ Povestiri din alte vremi (Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2009, Colecţia Restituiri, ediţie îngrijită de Ion Popescu-Brădiceni şi Ion Căpruciu şi lansată cu ocazia celei de-a XIII-a ediţii a Atelierului Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni”, un adevărat miracol de septembrie), care a văzut lumina tiparului, la acea vreme, în anul 1946 la Editura Cartea Satului, Fundaţia Regelui Mihai. Nicolae al Lupului (n. 2 octombrie 1881 în Brădiceni – d. 13 iulie 1963) a fost un scriitor în toată puterea cuvântului, „ridicând povestirea la un adevărat epos pastoral, de o grandioasă primitivitate” – aşa cum aprecia şi Şerban Cioculescu, lăsând în urma sa adevărate „bijuterii literare, cizelate cu arta vechilor meşteri făurari şi cu credinţa iconarilor de demult”, cum remarcă de altfel şi Zenovie Cârlugea.

Povestirile sale îl au ca erou principal pe N. Gh. Laugier, şeful său de la revista „Arhivele Olteniei”, unde scriitorul era redactor cu partea ştiinţifică a publicaţiei; cât şi alte personaje care au existat, încât despre faptele lor mai povestesc şi în ziua de azi bătrânii din partea locului, dovedindu-se încă o dată că adevărata literatură este chiar istoria oamenilor.

 C. D. Fortunescu îl apreciază, în consonanţă cu epoca sa, fireşte, astfel: „Sub căldura, simplitatea, sinceritatea graiului său lumi bătrâne şi uitate se luminează, chipuri de altădată cresc şi trăiesc înainte-ne ca din basme; alteori povestirea, pârâu săltăreţ de munte, înşiră, ca la clacă, întâmplări poznaşe dintr-o copilărie care aduce în multe cu a lui „Nică a lui Ştefan a Petrii, din Humuleşti”.

Mai târziu, reputatul critic Şerban Cioculescu va scrie în „Lumea românească” din 17 octombrie 1938: „Cu o mare bogăţie de lexic provincial se desfăşoară crâmpeie de viaţă oltenească la ţară ori la munte, cu obiceiuri pierdute dar fermecătoare în potolita lor evocare”, numindu-l pe autor „Creangă al Olteniei”.
Revista „Gând şi slovă oltenească” alătură pe Nicolae al Lupului de C. Nicolaescu-Plopşor, socotindu-i „doi prozatori prin pana cărora curatul grai oltenesc şi-a găsit adevărata consacrare”.

Scrierile sale au fost apreciate, de-a lungul vremii, în cercurile literare din capitală, iar mai multe reviste i-au găzduit frumoasele sale povestiri.
Ca urmare a recunoaşterii activităţii sale pe acest tărâm, a fost cooptat ca membru al Societăţii Scriitorilor Români, rămânând în continuare, până la apusul vieţii sale, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Apoi, aşa cum mărturiseşte, în postfaţa cărţii, scriitorul Ion Căpruciu: „Până la moarte, în 1963, nu i-au mai fost publicate, decât în 1955, în „Oltenia literară”, două lucrări, pe motiv că povestirile respective ar avea conţinut retrograd, cu elemente mistico-religioase şi rasiste”, refuz la volumul alcătuit de scriitor în 1959 şi trimis Editurii de Stat – vezi scrisoarea către „Mult Stimate Tov. Pienescu”.
Vă las pe dvs., stimaţi cititori şi ai cărţii de faţă, să judecaţi pe Scriitorul şi Omul Nicolae al Lupului”, ne mai invită prietenul nostru Ion Căpruciu.

(I.Ş.)

   05:41

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4 din 1 voturi.

1 2 3 4 5