Un actor - o poezie

Actorul-poet poate face versuri de ocazie, ca Matei Millo sau poezie-poezie, ca Emil Botta, autorul Întunecatului April şi al Dorului fără spaţiu.
Ocazia, nevoia impusă de scenă de a crea în graba pregătirii spectacolului o strofă satirică, o romanţă, o vorbă de duh, o epigramă, o adresare spectatorului despre condiţia lui de om şi de actor în theatrum mundi, despre însăşi condiţia actorului ca om, naşte poezia ca expresie involuntară. Actorii-purtători de liră, preschimbată în moderna chitară, sunt poeţii-păsări ce transformă în cântec involuntariatul poetic.
Motivul-cheie al prezentului volum este singurătatea creatoare de astfel de poezie genuină, actorul poet exprimându-se în, din şi prin singurătatea culiselor vieţii. Alături de expresii neîndemînatice, mimetice (folclorice şi clişeistice cu ecouri hipotextuale din alţi poeţi), găsim revărsări sincere de trăiri „scenice” într-un flux confesional cuceritor.
Acad. Mihai Cimpoi
(Un actor – o poezie, Editura Măiastra, 2010, Târgu-Jiu, culegere întocmită de George Drăghescu, ediţie revăzută şi adăugită)

   03:04

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5