Serile de la Brădiceni

Este vorba despre cele două volume publicate sub acelaşi titlu, de către cunoscutul scriitor Ion Popescu-Brădiceni, primul cu subtitlul „I. Artele transpoetice” (Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2008) şi al doilea cu subtitlul „II. Linia Imaginot” (Editura LIMES, Cluj-Napoca,2009). Ca să-l parafrazăm pe prietenul Ioan Ţepelea, putem spune că lumea lui IPB este o imensă bibliotecă. Una mustind de autenticitate mitopoetică. Astfel poezia lui IPB are o formă şi o desfăşurare a ei foarte originală. Este ca un izvor viguros, ce devine pârâu, râu, fluviu şi apoi mare. O mare plină de semne, de „ulcioare cu aripi” (purtate de îngeri marini), de „cranii”, „de lămpi”, de linii divine ce sunt pe-aproape „curbând/linia dreaptă dintre Cer şi Pământ!”
Pentru că sunt două lucrări de valoare şi având în vedere „cazierul” cu toate „antecedentele” scriitorului, considerăm că cel mai nimerit ar fi să dăm cuvântul unor „colegi” de branşă care au făcut deja referinţele critice cuvenite la vremea respectivă.
„IPB probează, la Târgu-Jiu, firea poetului fin şi direct, a şaizecistului Petre Stoica, unicat printre bănăţeni! Deşi pare că se decodează facil, poezia sa are note de profunzime ce fac din revizuirea memoriei una din căile de pătrundere ale sensurilor creaţiei sale bântuite de marile nelinişti...”(Ion Ţepelea); „Nici un sentiment nu valorează cât o înfiorare! Starea diafan-sacrificială, iată ora gravă în care trăieşte Ion Popescu-Brădiceni, un cristal atemporal coexistă în fiecare vers: din care ungher al conştiinţei să-l priveşti? Supleţe şi spontaneitate: singurele legi ale vieţii, încât poezia pare un tablou creat dintr-o dată” (Lucian Tamaris); „Totemuri dintr-o altă lume care reînvie în poemele sale alcătuiesc un şir lung de trimiteri spre mirifica lume a poeziei. În Ion Popescu-Brădiceni convieţuiesc în discretă armonie doi poeţi: unul al miturilor şi al omului de carte, care vrea să spună totul în cât mai puţin timp, şi unul al simplităţii şi oralităţii de bun şi discret meşteşugar” (Emilian Marcu); „Ion Popescu-Brădiceni e, şi nu e, arghezian, cum îi place să se dea orice gorjean. Este pentru că a învăţat de la din Mărţişor meşteşugul versului şi mai ales taina de a nu se vedea pe faţa lui şi a autorului truda, sudoarea muncii pe poezie. Versifică, sau pare a versifica extrem de uşor, repede şi bine, surprinde prin ieşiri neaşteptate de ritm şi mai ales de rimă. Mai este pentru că întreţine nişte relaţii foarte directe, egalitare cu Lumea, cu Dumnezeu, cu Gândul, cu Metafora” (Valentin Taşcu); „Poezia lui Ion Popescu-Brădiceni pluteşte în sfere grele de azur semnificând şi suprasemnificând. E vorba de o poezie oarecum ieşită din făgaşele îndătinate, din figurile consacrate ale practicii poetice actuale. Dar acest fapt nu deranjează cu nimic. Ba dimpotrivă. Îl individualizează, îl individualizează profund, căci plusează cu har şi inteligenţă într-o nouă direcţie: aceea a transcenderii diferenţelor într-o sinteză aurorală” (Ioan Flora); „Pentru poetul Ion Popescu-Brădiceni am avut întotdeauna o veche prietenie şi o statornică preţuire. Cu bucuria de a fi alături pe drum, i-am apreciat – şi-mi place să cred că nu mă înşel – sunetul grav, reflexiv, timbrul personal al discursului liric, marcat de o metafizică a libertăţii, precum şi forţa de cunoaştere poetică, mereu în lupta de cucerire a domeniilor cuvântului” (Marin Sorescu); „Fără ezitări, cu o ritmicitate, probabil care se află în armonie cu fluxul propriei creaţii, Ion Popescu-Brădiceni îşi construieşte nu doar o bibliografie, ci o operă literară prin care se exprimă forţa unui poet născut, iar nu făcut. Pentru temeritatea de a-şi configura şi lua în stăpânire un teritoriu de idei şi simboluri înlăuntrul cărora se vor produce – cu solemnitate, într-o atmosferă de oficiere iniţiatică – un spectacol emoţionant, o veritabilă aventură, poetul merită titlul de Mesia al cuvintelor” (Nicolae Dragoş); „Confratele meu, Ion Popescu-Brădiceni, este un autor plurivalent în primul rând. Este şi poet, şi critic, şi gazetar, un scriitor complex şi rotund aşadar. În al doilea rând este un animator de frunte, prieten al culturii şi al literelor, în special în colţul său de ţară, Gorjul, de unde au purces în Tudor Arghezi şi Constantin Brâncuşi. În al treilea rând este şi un om foarte agreabil cu care îmi place să mă întâlnesc şi să stau de vorbă. Nu toţi oamenii de litere sunt prietenoşi, deschişi dialogului. Dar persoana şi personalitatea lui Ion Popescu-Brădiceni se complinesc cu această deosebită calitate” (Gheorghe Grigurcu).

   08:09

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5