„Puţul cu lanţ” şi „Drumul vieţii” de Vasile Ionici

Cartea „Puţul cu lanţ” este una de memorialistică, subintitulată chiar de autorul ei, Vasile Ionici, „memorii”, fiindcă în cele două volume cuprinde însemnări despre evenimentele petrecute în cei peste 7o de ani de viaţă. Această carte autobiografică deapănă cu nostalgie amintirile trăirii personale, îmbinând naraţiunea faptelor cu descrierea locurilor într-un stil înviorat cu aspecte umoristice ori ale ironiei fine. Autorul se apleacă în capitolele cărţii asupra fiecărei etape a propriei vieţi: „Copilăria” (cap.I), „Şcoala primară şi gimnaziul” (vol.II), „Liceul” (vol.III), trăirile în comunitatea satului natal, cu o istorie seculară, unde ţăranii muncesc pământul, respectă obiceiurile şi petrec la hramuri ori la baluri. „Ruptura” de consăteni se face odată cu plecarea la „Facultate” (cap.V), după care autorul trăieşte viaţa „Pe cont propriu” (cap.VI).

Aşa se încheie primul volum al cărţii, care, chiar dacă prezintă aspecte personale, este general valabil pentru copilul de la ţară, ce se realizează prin propria strădanie, să scape de sărăcie şi de munca grea în agricultură, ori de grija faţă de animalele din obor. Această parte a cărţii, scrisă cu parfumul nostalgiei, este citită cu interes fiindcă în ea se regăsesc copiii generaţiilor premergătoare cooperativizării, crescuţi la ţară şi învăţaţi să descopere rosturile vieţii prin muncă, îndurând lipsurile şi sărăcia.

Volumul al doilea al cărţii „Puţul cu lanţ” este interesant pentru cititorul care vrea să cunoască personalitatea autorului şi aspecte ale activităţii în domenii speciale de la Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Comerţului Exterior şi ARCOM, unde autorul şi-a desfăşurat activitatea. Ultima parte a acestui volum seamănă mai curând cu un ghid turistic „Prin ţară” (cap.XV). În acest al doilea volum al cărţii nu se regăsesc, precum în primul, copiii şi oamenii satului, făcându-i pe mulţi cititori să-şi retrăiască copilăria şi tinereţea. Acest volum este unul al vieţii personale, cu activităţi desfăşurate în domenii speciale, într-un mediu urban din ţară ori din străinătate. Fiindcă mulţi dintre cititori nu se mai regăsesc în paginile acestui volum, interesul pentru lectură e manifestat mai ales de aceia care l-au cunoscut pe autor.
Cele două volume, pe lângă subiectul autobiografic, sunt legate şi de lait-motivul „Puţul cu lanţ”, devenit titlu al cărţii. „Puţul cu lanţ” este unul dintre reperele vieţii autorului, ca loc al trăirii („aha, adică eşti de la Puţul cu lanţ!”), punctul de adunare al copiilor („ne vedem la Puţul cu lanţ”), sursă de apă în timp de secetă („Toată copilăria mea am cărat apă de la Puţul cu lanţ”... „Tot la Puţul cu lanţ veneam cu vitele pentru adăpat în verile secetoase”). Puţul cu lanţ era parte componentă a expresiei de atenţionare ironică în situaţii de a hotărî („Auzi, al mic, vezi că nu mai eşti la Puţul cu lanţ!”).
Puţul cu lanţ este reperul de la care au plecat însemnările autobiografice din cele două volume ale cărţii.

Acelaşi autor, Vasile Ionici, împreună cu recunoscutul cercetător Vasile Arimia şi cu Marian Păun, a întocmit volumul-monografic „Drumul vieţii”, care are două părţi distincte. Prima parte prezintă aspecte de monografie locală şi de la întâlnirea fiilor satului Budieni, în anul 2007, iar partea a doua, intitulată „Budieni în imagini”, adună fotografii actuale şi de arhivă ale instituţiilor satului (biserica, şcoala, primăria), de case, de personalităţi şi locuitori ai satului. Prezintă interes şi imaginile de la întâlnirile fiilor satului din anii 1970 şi 2007, ori cele cu portul popular femeiesc şi bărbătesc din localitate. Cartea-album „Drumul vieţii” are un farmec aparte prin fotografiile document care completează prima parte scrisă, împreună constituind un capitol distinct de monografie. Imaginea fotografică are rolul său afectiv de percepţie, de aceea consider că experienţa propusă de autori prin „Drumul vieţii” va fi preluată în alte lucrări monografice locale. Fotografiile însoţite de text explicativ, cu respectarea unor rigori editoriale, vor fi monografiile de impact ale zilei de mâine, fiindcă oamenii îşi regăsesc în ele înaintaşii, iar imaginea are menirea de a trezi amintiri.
Ambele cărţi sunt realizate tipografic în excelente condiţii, care pun în evidenţă mai bine conţinutul deosebit al textului, făcându-ne să exclamăm admirativ: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris!”

Al. Doru Şerban

   23:53

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 4 voturi.

1 2 3 4 5