„Punctul gândului” lui Costel Dobriţescu

Iată, la Centrul de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” Târgu-Jiu, a avut loc o nouă întâmplare de excepţie: vernisajul expoziţiei „Punctul gândului”, purtând semnătura cunoscutului artist plastic Costel Dobriţescu.
La fel de zgârcit, ca şi în alte dăţi, maestrul penelului şi al gândurilor transpuse prin „puncte”, de data aceasta ne-a oferit în dar doar 19 pânze, un număr totuşi cu soţ, dacă l-am aduna pe unu cu nouă, care ar fi şi nota acordată de confraţii săi şi nu numai, cu felicitări.
Creaţiile lui, atingând perfecţiunea, uimesc prin descoperirile făcute şi limpezimea gândurilor, după fiecare studiu în parte, dar şi încântându-ne, invitându-ne parcă pe acel tărâm al culorilor într-o armonie perfectă şi captivantă, redând munca dar şi experienţa cumulată în cei 35 de ani, după cum recunoaşte artistul cu oarecare modestie, ce îl caracterizează: „Pot spune că în această seară pătrundem în zona culturii, printr-o expoziţie profesionistă. În tot acest timp, am trecut prin multe maniere, prin mai multe stiluri. Trebuie să atingem acel punct până unde putem pătrunde prin puterea gândului”, mărturiseşte Costel Dobriţescu cu acelaşi glas cald, domol şi blând, aşa cum îl cunosc parcă de o veşnicie, îmi vine să spun şi totuşi o spun, fără nicio reţinere, cu aceeaşi preţuire şi prietenie.
Şi nu o dată i-am atras atenţia, cu mai mulţi ani în urmă, să fie mai atent cu culorile, să se şteargă pe mâini înainte de a-şi trece degetele prin păr, dar el nu m-a ascultat, absorbit de acel punct al gândului, grizonându-şi fără să vrea şi părul, şi barba, şi mustăţile, arătând ca un sfânt pictat chiar de el pe nevăzuta pânză a vremii.
Pentru el însă asta mai puţin contează, fascinat de acele puncte din interiorul culorilor, combinate doar de irişii lui atât de pătrunzători. Parcă îl invidiez şi mă bucur de bucuria lui că, reducând toate gândurile la un punct, el a reuşit, prin fascinantele sale creaţii, să depăşească graniţele fizice ale condiţiei omului, prin puterea minţii.
Ca un făcut, emoţia lui mă încearcă şi pe mine, când mi se destăinuie într-un ceas târziu, dinaintea unei cupe cu vin rubiniu, parcă pictate tot de el, când se hotărăşte să întrerupă lucrul, convins că mai e timp şi mâine pentru o astfel de călătorie prin acel univers al minţii: „Punctul pe care ochiul omului îl poate surprinde este de mult captat în fotografii, iar atunci pictorii nu mai trebuie să se chinuiască să-l scoată în evidenţă în tablouri. Eu m-am gândit să scot în evidenţă punctul minţii. Privind în trecut, încerc să scot în evidenţă acel punct care m-a marcat, pentru că mintea omului nu memorează decât momentele marcante...”

Ion Şoldea

   10:53

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 3 voturi.

1 2 3 4 5