Subiectul acestor rânduri, Gheorghiţa Petcu, vecina mea de peste gard, dusă dintre noi în anul 1992, la 94 de ani, a fost în timpul vieţii o figură foarte populară, mereu cu un sfat pe buze, energică şi respectată de toţi.

A făcut parte din organizaţia veteranilor de război, ca participantă la primul război mondial, obţinând calitatea de veteran de război.

Gheorghiţa Petcu s-a născut la 26 octombrie, deci la zi mare – Sfântul Dumitru, la Cugir, judeţul Hunedoara, sub numele de Adamescu. A venit la Târgu-Jiu de foarte tânără, astfel că data istorică, mai ales pentru noi gorjenii, 14 octombrie 1916 o găseşte cercetaşă în „Legiunea Domnul Tudor”. În această calitate, participă efectiv la lupta de la Jiu, aducând muniţie pe linia digului, apoi, deoarece era prietenă bună cu Ecaterina Teodoroiu, merge cu aceasta la spital, unde participă la îngrijirea răniţilor.

Viaţa acestei doamne, începută în condiţiile de mai sus, este în continuare plină de demnitate şi respect. Se căsătoreşte în anul 1925 cu Zamfir Petcu, militar de carieră, un subofiţer de mare valoare, sfătos şi ponderat. A avut un fiu, decedat mai târziu, şi o noră învăţătoare, pe care a considerat-o întodeauna fiica sa, şi care povesteşte multe întâmplări din activitatea ei de cercetaşă.

Persoană foarte agreabilă şi serioasă, nora Rodica îi poartă şi azi amintire frumoasă şi îi îndeplineşte datinile după credinţa din bătrâni.

A consemnat col (r.) Nicu Vasilescu, veteran de război, 94 de ani