„Piruetele” epigramistice ale doctorului Cornel Munteanu

Cititorule şi pregustătorule de glume în versuri, iată că doctorul Cornel Munteanu vine cu un mic, dar valoros volum de epigrame sugestiv intitulat: „Doamna ce-am ales-o aseară”, o minunată clepsidră a spiritului, o suită de realizări care aduc în faţa cititorului un condeier adevărat, epigramist şi publicist, deoarece, o caracteristică fundamentală a epigramelor sale este dezinvoltura, dincolo de haz şi de necaz, de ironie şi de sarcasm, pentru a fi puse faţă în faţă moralitatea şi imoralitatea.
Omul în halat alb se dovedeşte un moralist incurabil care se autopersiflează cu o lejeritate dată numai oamenilor foarte echilibraţi, atunci când spune: „Clientela nu se face/ Mâncând cartea, nesătul, / Vezi bolnavului ce-i place / Dă-i ce vrea şi dă-i destul”. Iar, Doctorul Munteanu dă ceva din talentul său incontestabil, ceea ce demonstrează faptul că, neîndoielnic, orice s-ar spune, cu asemenea scriitură, nu ai cum să te plictiseşti, pentru că autorul e foarte... viu şi vioi, ştie să stârnească interesul la fiecare vers, la fiecare frază, iar peste tot şi peste toate, dincolo de scopul propus, declarat, de a ne amuza, pluteşte un aer de mare seriozitate! Da, da, cred că avem în faţa noastră un scriitor a cărei creaţie ne binedispune, chiar şi atunci când ne pune pe gânduri, deoarece doctorul îl hipnotizează sau chiar îl zăpăceşte de-a binelea pe cititorul neavizat. Iar, toată această cascadă amuzantă de metafore pare a fi disproporţionat de mare în raport cu valoarea versurilor, mai ales că autorul excelează prin aşa-numitele „piruete” epigramistice. Personal, epigrama care urmează, fără nici o ezitare, o consider definitorie pentru scriitura doctorului Cornel Munteanu, care spune: „Merg cu câinele pe coastă / Şi-cântat, de bună seamă, / Ba mai sun câte-o nevastă, / Ba, înţep cu-o epigramă”, parcă pentru a defini mersul său vânătoresc şi plin de poveşti ademenitoare! Aşadar, stimaţi îndrăgostiţi de epigrame, nu uitaţi că trebuie să vă faceţi din timp o provizie de catrene scurte şi nesaturate din tolba plină a doctorului de mare valoare, Cornel Munteanu, care în creaţiile sale pare că se joacă excesiv cu versul, bazându-se pe capacitatea de a improviza cu har şi cu talent. Drept urmare, produce uneori versuri de un umor involuntar, atunci când ne dă şi o „Veste proastă”: „Dintre zvonurile rele / Unul mi-a căzut mai greu / Tocmai prostul clasei mele/ O să fie şeful meu”! Ce vă spuneam de sarcasmul doctorului şi de matafora lui acidă? Este frumos spus „veste proastă”, pentru că asemenea „veşti” fac parte din cotidianul vieţii noastre! Ca de fiecare dată, mă străduiesc să închei această scurtă prezentare a unui medic epigramist de o valoare certă, medic strălucit şi epigramist care începe a străluci, cu o timidă epigramă a celui care vă scrie acum: „Doctorul, din totdeauna / Se vrea doar epigramist pe... coastă, / Dar, mai prinde câte una / Pacientă şi...nevastă”!

Prof. Vasile GOGONEA

   08:05

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5