O întâmplare hazlie de pe front

- din însemnările unui veteran de război

Sfârşitul lunii aprilie 1942, în tranşeele din prima linie, Sevastopol – plutonul I/Cp.3 Regimentul 18 Dorobanţi

Unitatea comandată de subsemnatul făcea legătura între Divizia 18 română şi Divizia 24 germană din Berlin. Comandantul unităţii germane similare era, ca şi mine, ofiţer de rezervă şi tot avocat, la Berlin, ceea ce a dat naştere unor relaţii mai mult decât amicale, profitabile misiunilor pe care le aveam de îndeplinit. În cadrul acestor relaţii, am încrucişat grupele laterale, realizând în tranşee o bună legătură prin alternanţa români-germani-români.

În ziua respectivă, pe cerul imaculat strălucea un soare aducător de căldură şi de speranţe. Cum nu mă mai dezechipasem complet de mai multe luni, am profitat de vremea deosebit de frumoasă. În unghiul format de două tronsoane de tranşee, mi-am pus mantaua jos şi, dezbrăcându-mă la chiloţi, cu casca pe cap, m-am întins pe manta, pentru o plajă nesperată.

Soarele lumina dinspre inamic. Când savuram cu o plăcere de nedescris situaţia minunată în care mă găseam, m-am pomenit umbrit, deşi cerul era, repet, total senin. Am sărit fulgerător în picioare şi, spre uimirea mea, am văzut sus, pe marginea tranşeelor, un general german în ţinută de stradă, cu chipiu şi lampas la pantaloni.

Gâtuit de emoţia trăită, i-am strigat deloc ceremonios: Halt! (stai – n.a.) şi am chemat pe ostaşul Filker din Timişoara, translatorul meu, căruia i-am ordonat să ceară neamţului să coboare imediat, fiindcă desconspira inamicului traseul poziţiei noastre. Bietul ostaş, încremenit în poziţie de drepţi, îmi zice:

- Domnule locotenent, acesta este un general...

- Jos, imediat!, spun eu, după care ostaşul se adresează generalului foarte respectuos:

- Domnule general, sunteţi rugat a binevoi să coborâţi imediat, fiindcă persoana dvs. arată inamicului unde ne aflăm.

- Richting (adevărat), a zis generalul şi, ajutat de doi sergenţi de-ai mei, a coborât în tranşee.

Nedându-mi nicio atenţie, foarte mirat, i se adresează lui Filker:

- Acesta este un ofiţer?

- Da, domnule general, este comandantul nostru.

Atunci s-a întors spre mine, care, aproape în pielea goală, dar în poziţie de drepţi, i-am dat raportul în cea mai cursivă limbă germană.

Total uimit, mi-a întins mâna şi a zis:

- Grozavi sunteţi voi, românii! Cine stă în această ţinută în linia întâi, sigur nu are de gând să se retragă.

Pornind prin tranşee spre unitatea germană, uimirea generalului s-a accentuat şi mai mult când a zărit micile grădiniţe de jumătate de metru cu flori de primăvară, cocoşei şi viorele, ca acelea din Dealul Târgului de la noi de acasă, la fiecare armă automată din poziţie, alternată de ostaşi români, germani, apoi iar români, curăţenie perfectă şi, peste tot, calmul omului perfect, stăpân pe situaţie; nu mai contenea cu laudele. De parcă nu ne-am fi aflat în război...

Col.(r.) Nicolae Vasilescu

   02:58

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5