Ne-a părăsit seniorul Sergiu Cosciud

Cu durere în suflet şi gândurile tulburate de neaşteptata şi teribila veste a trecerii în nefiinţă a colegului de cenaclu şi prietenului nostru, Sergiu Cosciud, la sfârşitul săptămânii trecute, încerc să adun laolaltă câteva cuvinte de adio, câteva imagini şi amintiri care fac din el un om greu de şters din memoria celor care l-au cunoscut.
Un bun coleg şi excelent familist. Un scriitor talentat, pasionat şi îndrăgostit de istoria acestor locuri care mustesc de atâtea mărturii din etnogeneza poporului nostru.
A văzut lumina zilei la 20 martie 1928, în Stoicani, din Basarabia de azi. A suferit ocupaţia puterii sovietice în perioada 1939-1940. Până în 1944 a urmat la Liceul A.D. Xenopol din Soroca, apoi în martie 1944 s-a refugiat în vechiul regat, repartizat de puterea locală în judeţul Gorj. A urmat cursurile Liceului Tudor Vladimirescu, unde prof. Bică Sterescu, având o impresie foarte bună despre el, l-a cooptat în mişcarea culturală a Gorjului, publicând frecvent în ziarul local poezii şi mici articole.

Mai departe, a fost adoptat de gorjeni, legându-se cu trup şi suflet de aceste ţinuturi din Ţara Jiului de Sus, până la sfârşitul vieţii sale. A „hălăduit” prin cultura acestor meleaguri – cum amintea şi prietenul nostru Viorel Gârbaciu, cu ocazia omagiului adus în anul 2008, la împlinirea a 80 de ani, ocazie cu care a fost editată şi o foaie de suflet -, de mai bine de 60 de ani.

Poet, prozator, dramaturg în literatură, actor amator, fotoreporter şi chiar artist fotograf – iată în câte direcţii de expresie artistică a activat acest om de cultură. A debutat, la începutul anilor ’70, cu volumul „Sfinxul dacic”, o proză poematică, retipărit în anul 2008; „Crucea Delniţei – Xana”, o carte de sertar, din care răzbate sentimentul acut al dezrădăcinatului, mistuit de dorul meleagurilor natale, al fiului de răzeşi din Stoicanii Basarabiei, obligat de ocupaţie să plece în lume; „Neastâmpăr de veac – Decebal”, 2007, teatru.
Îmi este greu să mă obişnuiesc cu gândul că nu mai există, mai ales că la începutul acestui an, după sărbătorile de iarnă, proiectasem să realizăm câteva interviuri de suflet, primul urmând să fie intitulat „Cu bastonul prin Târg...” Cum la fel de greu îmi este să cred că la începutul primăverii, pe care o aşteptam cu nerăbdare, el nu ne va mai bate la uşă, să începem un nou an de colaborare. Au rămas doar fotografiile acestea ca semn al trecerii lui prin acest Târg Amar, uneori, şi Dulce alteori, din care a plecat acest nobil suflet spre altă lume, să se odihnească printre cei drepţi.

Astfel de oameni – devotaţi, modeşti şi dezinteresaţi de latura materială a demersurilor lor creatoare -, merită măcar recunoaşterea şi cinstirea celor în slujba cărora şi-au dăruit talentul şi priceperea artistică.

Evocarea personalităţii seniorului Sergiu Cosciud este pentru mine o încercare cu totul aparte, mai ales că între noi s-a legat de-a lungul timpului o lungă şi durabilă amiciţie.
Înhumarea a avut loc luni, 15 februarie 2010.
Colegii de cenaclu şi prietenii săi din Târgu-Jiu sunt alături de familia îndoliată, care trece printr-o grea încercare şi pe care o asigurăm că amintirea lui nea Sergiu va rămâne neştearsă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Ion Şoldea

   04:14

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5