Monumentul de la Padeş

Cartea intitulată destul de sugestiv „Ineditul în cunoaşterea adevărului istoric despre construcţia Monumentului de la Padeş”, se vede cât de colo că a fost tipărită din pensia autorului – Constantin Morega (în anul 2003, doar 46 pag., într-un tiraj destul de mic, ceea ce este uşor de dedus cam câţi iubitori de istorie se vor fi bucurat de cunoaşterea acestor însemnări atât de interesante, precum şi unele demersuri făcute la acea vreme de unii factori de răspundere în încercarea lor de a-şi revendica nu numai iniţiativa, ci şi construcţia în sine a monumentului de la Padeş), de loc din comuna Padeş, fiind chiar unchiul lui Dan Ilie Morega, cel mai tare liberal din judeţ.
Şi acest scurt istoric poate fi socotit un izvor scris al istoriei milenare, adică una din puternicele rădăcini ale Padeşului, de sub geana dealului „Mesteacăn”, ca o fereastră deschisă larg spre istorie, mai ales spre „Câmpia Soarelui”, platoul de pe care s-a dat istorica „Proclamaţie” revoluţionară, prin care Tudor – „Marele Ţăran”, cum îl numea şi istoricul Nicolare Iorga, chema poporul să se înroleze la „Adunarea cea orânduită” pentru binele şi folosul a toată ţara.
Ca fiu al satului Padeş, răscolind arhivele, pe baza studierii unor izvoare scrise şi nescrise, a mărturiilor unor oameni mai vârstnici ai acestor locuri, Constantin Morega nu face decât să reconstituie o serie de fapte şi adevăruri ce atestă adevărul istoric despre înălţarea monumentului de la Padeş, pe care le-a consemnat în paginile acestei cărţi.
Potrivit unor documente de arhivă, se relevă faptul că la 1 mai 1921, Comitetul şcolar Padeş, întrunit din iniţiativa învăţătorului N.I.Spineanu, stabilea ca „în ziua de 9 iunie 1921, când se va sărbători centenarul lui Tudor Vladimirescu în judeţul Gorj, să sărbătorim şi în comuna noastră o sută de ani de la moartea marelui Ţăran Român...”
Comitetul şcolar din Padeş, prin îndemnul însufleţit al învăţătorului Nicolae I. Spineanu, a ridicat în centrul „meterezelor” lui Tudor un obelisc, de fapt o troiţă  din lemn, cu însemnarea: Tudor Vladimirescu, 1821-1921.
Abia în anul 1927, sub conducerea aceluiaşi comitet şcolar, pădeşenii au început demersurile pentru construirea monumentului de piatră, lucrare care depăşea cu mult puterile oamenilor din comună, care pe atunci aveau şi o stare economică slabă. Pentru aceasta, învăţătorul Nicolae Spineanu a făcut apel la toţi oamenii de bine care doreau să contribuie la sprijinirea acestui măreţ proiect, solicitând sprijin şi Societăţii „Datina”, respectiv prof. Mihai Guşiţă din Mehedinţi, directorul acestei societăţi culturale.
Mai târziu, între Nicolae Spineanu şi Mihai Guşiţă au apărut unele disensiuni, mai mult din motive politice, cel dintâi fiind ţărănist, iar celălalt liberal, care încercase să-şi revendice ideea şi iniţiativa ridicării monumentului de la Padeş.
În cele din urmă lucrurile s-au lămurit de la sine, iar Tudor, căruia i s-a închinat acest monument, va rămâne pentru toţi omul fără de moarte, cum fără de moarte vor fi pietrele şi bronzul din corpul monumentului, ca o materie nepieritoare, ce ne va aminti mereu întru cinstirea memoriei lui Tudor Vladimirescu şi a pandurilor săi.
Iară dacă am revenit asupra acestei lucrări-document de referinţă asupra unor lucruri mai puţin ştiute de noi, este tocmai din dorinţa de a se găsi un editor iubitor de asemenea mărturii şi păstrători de cele sfinte în tezaurul străbun, care să retipărească acest document inedit.

   13:06

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5