„Lustruindu-se pe ei...”

Între modalităţile de exprimare artistică un loc important îl ocupă creaţia literară.
Şi în judeţul Gorj, în perioada post-decembristă ’89, când libertatea de exprimare necenzurată a fost asigurată constituţional, au apărut „ca ciupercile după ploaie” numeroşi autori de carte beletristică ori documentară. Proza, dar mai ales creaţia poetică semnată de mulţi dintre aceştia, sunt inaccesibile cititorilor.
Scrise de unii stricători de limbă românească, poeziile fără rimă şi ritm, prin asociaţii ilogice de cuvinte (unele făcături personale), fără să creeze starea de emoţionare artistică, sunt mai mult strădanii personale de a nu se face înţeleşi. Ei sunt astfel feriţi de aprecierile valorice amănunţite ale cititorilor, care îi taxează pe ansamblu, arătându-se total dezinteresaţi de asemenea cărţi, pe care avizaţii de literatură locală nici măcar nu le mai deschid, citind numele autorului de pe copertă.
Aceşti poeţi distribuie gratuit la cunoştinţe volumele tipărite, ori dacă au o funcţie didactică îi obligă pe învăţăcei să le cumpere. Asemenea autori se bagă singuri în seamă, căutându-şi semeni cu care se promovează reciproc în presă, lăudând după interpretări personale creaţii de fapt indescifrabile chiar cu dicţionarul în faţă. Asemenea apucături au devenit practice în paginile de cultură din presa locală.
Sfera acestor „aprecieri” literare s-a extins prin strădania autorilor de a fi mediatizaţi şi în unele publicaţii din alte judeţe, dar tot pe criterii compensatorii: „scrii tu despre mine, scriu şi eu despre tine…” Mulţi dintre aceşti autori, care „se lustruiesc” reciproc, profitând de presa voit favorabilă, au început chiar să se creadă a fi poeţi de succes. Unii chiar au ajuns la o adevărată paranoie considerând creaţiile lor a fi geniale.
Pentru cunoscătorii condeierilor gorjeni asemenea ieşiri stârnesc râsul ironic. Dureros este faptul că aceşti „geniali” nu mai acceptă pe nimeni care nu face parte din cercul lor, în rândul creatorilor de literatură. Interesul lor, de fapt, este de a nu lăsa să se constate de către cititori că se poate scrie şi altfel. Ei se feresc de ceea ce ştiu cu siguranţă şi anume de supremul criteriu de apreciere pentru un scriitor care este interesul manifestat de cititori faţă de operă. Dacă se cumpără până la epuizare tirajul unei cărţi, iar autorul, datorită solicitărilor, este nevoit să scoată pe piaţă un nou tiraj, înseamnă că volumul are valoare.
De asemenea, solicitarea unei cărţi de către cititori, la biblioteci, este un indiciu al aprecierii autorului.
Nu sunt adeptul mediocrităţii în creaţie, dar cred că este nevoie să promovăm şi cărţile pe care oamenii să le citească fiindcă le înţeleg şi în paginile cărora să îşi regăsească sentimentele ori trăirile.
Este bine să promovăm şi autorii care scriu poezii pentru copii, poezii din viaţa satului, de iubire, patriotice, religioase, umoristice etc., accesibile pentru nivele diferite de cultură şi percepţie ale cititorilor. Aceia care îşi vor regăsi sentimentele şi trăirile în creaţii literare vor deveni cu siguranţă cititori ai acestora. Deocamdată ei citesc tot pe clasicii Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, George Coşbuc, Dimitrie Bolintineanu ş.a., fiindcă din generaţia actuală gorjeană puţini scriu pe înţelesul şi trăirea lor sufletească: Spiridon Popescu, George Dumitru, Viorel Gârbaciu ş.a.
De aceea, consider că se impune ca scriitorii gorjeni să-şi reconsidere tematica inspiraţiei şi modalităţile stilului, astfel încât creaţiile lor să devină interesante şi accesibile amatorilor şi iubitorilor de literatură, care doar în asemenea împrejurări vor fi mai numeroşi. Iar educaţia prin lectură este una benefică pentru modelarea personalităţii omului.
Scriitorii gorjeci au datoria să îşi împlinească misiunea lor istorică, socială şi educativă, ca o garanţie a succesului.
Al. Doru Şerban

   03:45

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5