Lumea gândurilor mele

Prin volumul de faţă – carte în adevăratul înţeles al cuvântului, 296 pagini şi nu o plachetă oarecare -, poetul Sabin Firiza şi-a văzut visul cu ochii, o contribuţie însemnată având şi gestul lui Ion Firiza, om de afaceri, pentru sprijinul său moral dar şi material; cât şi cei doi giranţi care îi dau „paşaport” de liberă trecere spre lumina tiparului: Ion Popescu-Brădiceni şi Ion Sanda.

IPB, cel care semnează şi „În loc de prefaţă”, aminteşte, printre altele, şi cele trei considerente sintetic-analitice care îl determină „să-i dea drumul în lume” poetului, dornic de mai mult timp de acest zbor: „în primul rând, bogăţia uluitoare a interiorităţii sale reflexive; în al doilea rând, forţa rostirii sale, vigoarea ei metaforic-metonimică, artisticitatea egală cu sine, dar mereu resemnificantă şi transdenotativă; în al treilea rând, preaplinul trăirilor panoramate sau cosmoidale, cu o naturaleţe de-a dreptul frustrantă pentru făcătorii de versuri perfecte...”

Sabin Firiza scrie poezie cu inima, cu sângele, cu obidă şi amărăciune. E de partea celor mulţi, fiindcă el însuşi e fiu de ţărani din generaţie în generaţie. Scriitura sa este temperamentală şi sensibilă, vibrează la unison cu patria, cu istoria, cu eroii, pe un ton sobru, legendar, doinit, revendicativ, baladesc, ca o reîntoarcere la origini, ca un tulburător mesaj spre inimile noastre, iniţiindu-ne, dar şi incendiindu-ne, în tot atâtea torţe lângă altarul sfânt al patriei.

Vocea lui Sabin Firiza răbufneşte în tonalitatea celor patru anotimpuri dintr-o pornire lăuntrică a tainicului ciclu care le orânduieşte în fagurii tiparelor consacrate, îmbiindu-ne cu aroma tainelor străvechi, ale căror ecouri şi rădăcini ne pulsează prin sânge până în adâncul sufletului, redeşteptând acele izvoare străbune din cosmosul rural, pe care îl purtăm în sânge ca pe o genă, ca pe o matrice a identităţii şi statorniciei noastre.
Povara sufletului lui nu e decât rostirea unor astfel de slove, cu tâlcuri şi cu alean, trădând izvorul rece şi limpede, cu prund de stele, pe sub poale de Parâng, în vremuri de restrişte, când slovele-s tot mai vitregite, de-s scrise cu atâta amar ce tot mai greu se usucă.
Aşa cum îl prezintă şi Ion Sanda, „La prima lectură a volumului său, autorul îţi lasă impresia unui ascuns pesimism, dar nu pesimismul este latura caracteristică a lui Sabin Firiza, ci mâhnirea şi neliniştea oferite de o anumită contemporaneitate care încearcă să calce în picioare tot ceea ce este curat şi nou, tot ceea ce este generos şi măreţ, tot ceea ce este uman şi sfânt. Convingerea poetului, şi nu numai a lui, este aceea că toată această perioadă pe care am traversat-o de douăzeci de ani încoace, a fost încărcată de comportamentul fals, mincinos, ipocrit şi impostoric al politicienilor care au umplut această ţară de sărăcie şi de săraci, de infatuaţi, de escroci, de hoţi şi criminali, de prostituate şi prostituaţi, de drogaţi înrăiţi şi de traficanţi de droguri, politicieni care parcă nu doresc altceva decât anularea fizică a prea mult nefericitului, umilitului şi împătimitului popor”.
Sabin Firiza este o virtuală voce, un autentic talent, un exilat în turnul lui de cuvinte, ducând pe umeri dulcea povară a scrisului, prezisă de ursitoarele sale, din care răzbat din când în când, ca nişte răbufniri, icnetele lui de neputinţă şi răzvrătire, că viaţa nu este chiar aşa cum ne-o dorim, iar poezia nu este aşezată acolo unde îi este locul şi nu toţi sunt de partea ei prin comunicarea tuturor trăirilor şi a nădejdilor adevărate...

Ionel Miu

   05:36

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5