La Hurezani, cultura tradiţională la loc de cinste

Chiar dacă făcusem înţelegerea cu primarul Gheorghe Cârstea din comuna Hurezani, de a amâna pentru altă dată întrevederea noastră, din mai multe motive, personale sau de serviciu, nu ne-a mai interesat cauza, înţelegându-l, în raidul făcut prin judeţ, în documentarea noastră, nu ne-a răbdat inima să trecem pe la poarta dumnealor fără a ne saluta şi a ne cunoaşte personal, respectând totuşi înţelegerea făcută. Trebuie să recunoaştem că şi sediul de aici este la fel de frumos ca şi ale celorlalte primării, pe care le vizitasem pe acel tronson de drum: Târgu-Jiu – Cruşeţ. În schimb, Gheorghe Cârstea ne-a făcut o adevărată surpriză, conducându-ne la un corp de construcţii, cu un singur etaj, amenajate chiar în curtea primăriei, pe aripa laterală, până în spatele acesteia, unde ne-am şi oprit. Ne-a descuiat uşile pe rând, poftindu-ne cu aceeaşi amabilitate, urmărindu-ne din ochi reacţia noastră. Şi într-adevăr, am fost foarte surprinşi. Păşind în interior, abia acum făceam legătura dintre firma de la intrare, pe care scria „Muzeul Satului”, şi cele două atelaje – un car şi o căruţă vechi, bine conservate, expuse în aer liber.

Mai reţinusem de pe afişul de la intrare că acest muzeu a fost inaugurat în ziua de 19 septembrie a.c., unde s-au desfăşurat şi lucrările Simpozionului Naţional „Satul Românesc – Sat European”, în organizarea Consiliului Local şi Primăriei Hurezani, în colaborare cu Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Gorj.
Interiorul era aşa de frumos amenajat, încât, de moment, am avut senzaţia acelei călătorii în timp, ca şi cum aş fi pătruns într-un sat de altă dată, de nu ştiam la care exponate să mă uit mai întâi, toate furându-ţi privirile şi încântându-te, mai ales că ele îmi reaminteau de anii copilăriei şi vacanţele petrecute la Căpreni, o comună învecinată cu Hurezani, lucruri pe care le văzusem şi în casa bunicilor: cufere vechi (lăzi de zestre) pictate cu flori şi portrete de fete cu cosiţele aurii, războaie de ţesut, dărace pentru lână, vârtelniţe, furci de tors, suveici, mese joase cu trei picioare, taburete, putineie, ciaune, oale de lut, baniţe, postăvi, suveici, greble şi furci din lemn, vedre pentru apă, cauce de băut apă, lămpi cu gaz, felinare, vătraie, costume populare şi multe altele. Pe un stâlp se afla un tablou vechi, probabil executat în anul 1900, aşa cum apreciază şi Gheorghe Cârstea, pictat în ulei pe pânză, reprezentând un ţăran alături de soţie şi fetiţa lor, toţi în costume populare, aşa cum se obişnuia să se pozeze la acea vreme.
Imaginile cred că sunt destul de sugestive, dar şi iniţiativa este lăudabilă şi ar trebui să constituie un îndemn pentru toţi aleşii obştei din orice zonă a judeţului, şi nu numai, să conserve asemenea lucruri, mărturii ale trecutului bunilor noştri dragi, care au fost şi încă mai sunt talpa ţării, chiar dacă sunt vitregiţi de soartă dar şi de guvernările de tristă amintire.
Am vizitat după aceea sala Căminului cultural, amenajată cu scenă, mese şi scaune, pentru diverse întâlniri, cele mai multe fiind cu copiii, care au împodobit sala de jur-împrejur cu toate drapelele lumii, iar pe un panou ceva mai mare stau mărturie cuvintele lor calde, de mulţumire, adresate celor ce se gândesc şi la ei: „Mulţumesc pentru că aţi făcut visurile noastre realitate!”
Surprizele s-au încheiat cu vizitarea bibliotecii, o sală foarte mare şi cu multe cărţi, spaţioasă şi frumos amenajată, permiţând cititorilor să citească şi aici, în linişte, furaţi de lectură dar şi de noutăţile descoperite în acest templu al ştiinţei.
Am plecat încântaţi, mulţumindu-i primarului Gheorghe Cârstea pentru amabilitate, felicitându-l totodată pentru aceste minunate realizări pe care, drept să spunem, nu le prea zăreşti oriunde.

T. Diţescu

   05:59

Da o nota acestui articol

Nota:~ 4.5 din 16 voturi.

1 2 3 4 5