Între cerul şi obcinele Bucovinei

De la trimisul nostru special

De Sfântul Petru (Sânpetru), Claudia Sanda zice că între obcine şi Cer L-ar fi văzut pe Dumnezeu, desigur, întrupat într-o miraculoasă Natură. Drumul în Rai l-a făcut, îndrăznind prima dată în viaţa ei, să testeze şaua unui cal şi al unei iepe, ghizi – de la Vitoria Lipan încoace – pentru investigaţii în tainele locurilor.

Decupajele – pe ore, minute şi secunde, conştiincios înregistrate de „Digital” – o arată plină de virtuţi, precum cele văzute în fresca exterioară („Scara Virtuţilor”) a Mănăstirii Suceviţa.

După cum mi-a povestit nepoata, aventura aceasta, hipică, a fost şi un fel de însolită trăire în enigmele clipei. Era în stare să declame:

N-am ştiut ce este calul

Pentru om, dar am aflat,

Când pe Şisa – iapa neagră –

Obcine am colindat,

Intră Dorna cu-a ei Vatră

Este-o daurită Piatră...

Douăzece de ore a stat în farmecul unduios al şelei „făcătoare de minuni”, încât i-a mai venit o îndrăzneală, „interogându-şi” iapa:

- Calule,

Poţi să mă duci

Să văd Cerul de aici

Unde – parcă – Dumnezeu –

Zice să îl văd şi eu?

Iară calul ce zicea?

- Suie tu pe şaua mea

Şi minuni ţi-oi arăta

Prima oară-n viaţa ta...

Prima „învăţătură” trasă de juna „olimpică” este că un cal (iapă) este un „vehicul” cu ajutorul căruia poţi intra în lumea de basme în care Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana făceau din zi clipă, iar din clipă – aripă.

Aşadar:

O Vatră, o Dornă,

Mănăstiri, cai...

Amintiri dintr-o poveste în care caii îşi au rolul lor.

Coborâtă, ca Voievozii, din şaua fermecată, Claudia „culege” de pe zidul mănăstirii, de pe o hârtie lipită de un necunoscut, un Îndemn ce trebuie repetat la fiecare colţ de zăbavă pentru nemuritoare înţelepciune din versurile lui, persuasiv nuanţate:

Fă-ţi timp!

În trecerea grăbită prin lume, către veci,

fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,

fă-ţi timp cu milă blândă să le alini trecând.

Fă-ţi timp pentru adevăruri şi adânciri în vis,

fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis.

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,

fă-ţi timp s-auzi ce-ţi spune-o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur, să te rogi.

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,

fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,

fă-ţi timp să fii şi-al casei, în slujba lui Hristos.

Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,

fă-ţi timp, că eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post, de meditări,

fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări.

Fă-ţi timp şi-adună zilnic din toate câte-un pic,

fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic!

Fă-ţi timp, lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

fă-ţi timp, că toate acestea au pentru tine-un grai.

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

fă-ţi timp să dai vieţii şi morţii tale un preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi,

comoara risipită a vieţii n-o mai strângi.

Catedrala „Sfânta Treime” Vatra Dornei.

A consemnat, Dumitru DĂNĂU

   22:08

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5