„În ochiul uraganului...”

Titlul pe care îl propun acestui eseu, apocaliptic cumva, induce în realul cotidian „comedia erorilor”, adagio important şi incomod pentru „democraţia dâmboviţeană”.
Citându-l pe Jacques Dauer, care avertizează: „Nu trebuie niciodată să căutăm contradicţia, căci prin asta pierdem cunoaşterea ontologică a fiinţei”, ne apropiem de miezul intervenţiei.
Are de-a face, exerciţiul democratic al puterii, cu cele afirmate de filozoful şi politologul citat? Ar trebui să aibă, dar această condiţionalitate nu operează deloc în exerciţiul democraţiei noastre. În spaţiul carpato-danubian, al pământurilor netede şi până la mare, asemenea „alegaţii”, pe româneşte ziceri, nu-şi află rost.
La putere sau în opoziţie, regula jocului este aceeaşi; cât se poate şi peste doar pentru noi. Şi pentru cei mulţi (?), tălpi de lemn, căci sunt desculţi.
Constatăm, fără efort deosebit, că de fapt, democraţia şi libertatea sunt „noţiuni abstracte” mai degrabă, cu rol minor în ecuaţia politicii. În numele toleranţei se consumă intoleranţe.
Auzim destul de frecvent pledoaria jurnalistică despre filantropia „inşilor” aleşi de soartă, sau de stăpâni, ca pe o expresie a creştinismului activ, pragmatic şi... comercial.
Stimate cititor, filantrop este doar Dumnezeu, pentru că El ne iubeşte. Omul creat, egoist, ascunde în orice împrejurare un interes al lui şi al grupului din care face parte.
Vârsta de aur a omenirii a trecut. Noi trăim sub privirea „Stăpânului Iuda”, vânzătorul de Dumnezeu.
Reflecţiile pe care le exprim pot servi ca „repere axiologice” pentru liniştea noastră, câtă mai poate fi, de vreme ce „o roată nu-i o căruţă”.
„Viitorul se grăbeşte” şi o dată cu el visul, cel despre care elitiştii atenieni spuneau că reprezintă un „somn al raţiunii”, se arată a fi, astăzi, pragul scării care... coboară.
Constatăm că în politica românească etapa post-democrată este o realitate prea devreme sosită. Ce evenimente se vor consuma, vom vedea.
Există temerea unui derapaj spre decizia unică, imperativă şi globalizantă de la cele mai înalte instituţii în stat, până la cele mai de jos.
Ce n-am crezut se întâmplă. Trăim în interiorul unor coordonate ale manipulării. Ideologiile, doctrinele de partid, sunt „Fata Morgana” în realitatea imediată şi previzibilă.
De curând, am votat (puţini, foarte puţini), cum ne-a dus capul, cu speranţa unui reviriment, fortificaţi de programe de guvernare mirifice.
La nicio săptămână de la eveniment, cei aleşi şi aşezaţi în scaun se dezic de promisiunile electorale (măriri de pensii, de salarii, creştere economică, locuri de muncă, stabilitate etc.), servindu-ne neadevăruri (minciuni), cu cea mai îngrozitoare ipocrizie.
„Angelica”, fanfaronadă cu poporul, cu cei mai mulţi, noi cu voi, cu ei, cu alţii sau cu cine se... găseşte, apare azi, ca şi în alte vremi, în toată hidoşenia posibilă şi imposibilă.
Dreapta, stânga, centru, sunt una şi aceeaşi măsură a sfidării ideologizate, expresia demonizării, a imoralităţii şi absurdului... controlate.
De la dezintegrarea unui sistem, culpabilizat sau nu (după opinia individuală a subiecţilor), suntem martorii unei integrări în vidul moral şi a dublei măsuri. Soluţia „respectului faţă de viaţă” (Albert Schweitzer) este nesocotită, atâta timp cât „forţa gândirii” rămâne inactivă în societate. Refugierea în oportunism este la îndemână, costă puţin şi ni se potriveşte.
Când rechinii părăsesc laguna, prada este pe sfârşite şi apele au mirosul rogozului putrezit.
Suntem un stat membru al UE şi împărtăşim idealul european, definind în termeni istorici şi geopolitici „Europa din adâncuri”, ca pe un întreg al civilizaţiei.
În acest întreg coexistă culturi diferite, convingeri religioase şi particularităţi, în armonie şi respect reciproc. Numai în acest mod de abordare a problematicii europene succesul proiectului „Europa pentru toţi” este asigurat, de vreme ce rădăcinile sunt purtătoare de rod.
În definitivarea unei strategii coerente, discursul programat sau ocazional va trebui să folosească cuvântul potrivit, căci nu este o noutate: „semantica nu este niciodată neutră”.
Criza unei lumi multipolare, ne aşează între iluzie şi redefinire, configurând identităţii noastre un destin european.

George DUMITRU

   10:49

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5