E. A. Poe şi vizitatorul misterios

Motto: „Literatura este cea mai nobilă dintre profesiuni. De fapt este aproape singura potrivită unui bărbat”.   A.E. POE

Mai mulţi ani la rând, faptul nu a fost luat în seamă, nimeni neacordându-i nicio atenţie. Nu a fost luat în seamă, pentru că nimeni nu se gândea ca gestul să devină un adevărat ritual obişnuit...

Un respectabil vizitator, îmbrăcat cu un lung mantou închis la culoare şi cu o pălărie moale, umbrindu-i ochii, păşeşte încet, cu evlavie, spre mormântul marelui scriitor Edgar Allan Poe. Toată atenţia lui este concentrată spre locul unde-şi doarme somnul de veci Poe. Pentru el nimic nu mai există în jur. Într-o mână duce trei trandafiri albi, abia culeşi, încât se mai pot zări pe ei briliantele strălucitoare ale bobiţelor de rouă. În cealaltă mână are o sticlă cu coniac franţuzesc, plină doar pe jumătate.

Pasul îi este sigur, apăsat, ca la o ceremonie neobişnuită. Mâinile nu-i tremură. Nici bărbia puternică, proaspăt rasă. Pe sub mâneci se poate zări, când şi când, căptuşeala din mătase roşie strălucitoare, cu reflexe ciudate de ape şi flăcări.
Eventualii martori oculari îl petrec cu privirea curioşi, respectându-i ritualul, ca într-un moment de reculegere, hipnotizaţi parcă de această apariţie misterioasă.
Florile şi sticla sunt depuse pe mormântul lui Poe.
Este 19 ianuarie, ziua de naştere a poetului...
Este omagiul adus din 1949, an de an, de acest fidel admirator, ce a refuzat mereu să-şi decline identitatea sau să dezvăluie misterul.
Printre curioşii care asistă la acest omagiu original se află chiar Jeff Jerome, curatorul Muzeului Poe din Baltimore, dar nimeni nu are curajul să-i adreseze vreun cuvânt acestui vizitator nocturn, de teamă să nu destrame vraja unui asemenea moment solemn.
Presa a comentat îndelung acest fapt unic în felul lui, ilustrând chiar cu fotografii această istorioară ciudată, dar nimeni nu a recunoscut vreodată acel personaj ciudat, desprins parcă chiar din povestirile lui Poe.

Mulţi au apreciat că necunoscutul trebuie să fie vreun admirator sau apropiat al scriitorului; poate prea fanatic al acestuia, care, în semn de preţuire, vine în fiecare an să-şi depună preţioasele ofrande. Fiindcă, în alte dăţi, nu a fost văzut niciodată prin împrejurimi.
La fel de bine, putea să nu fie din Baltimore şi să vină numai în pelerinaj, în această zi, din alt orăşel, retrăgându-se la fel de tăcut precum şi-a făcut apariţia.
Câţiva, chiar sunt convinşi că ar fi vorba de un ritual imaginat chiar de Poe, imaginându-şi pe acel prieten cu care avea să-şi împartă sticla cu coniac pe din două...
Chiar Dostoievski a fost printre cei dintâi care a remarcat această ţesătură a prozei poeşti: „Veţi percepe într-un chip atât de viu toate detaliile imaginii sau ale evenimentului, încât nu se va putea să nu vă convingeţi de verosimilitatea lor, deşi evenimentul relatat este imposibil, nu s-a întâmplat niciodată în lume. La Poe, chiar dacă există fantasticul, el este un fel de fantastic material, dacă ne putem exprima aşa”.

Desigur, odată şi odată, acest văl misterios va fi ridicat chiar de personajul în cauză care, aflându-se în pragul apusului vieţii sale, va da semne de slăbiciune şi va fi nevoit să predea ştafeta altui executor testamentar sau va pune capăt, odată pentru totdeauna, acestui pelerinaj şi ritual ciudate, aşa cum ne aşteptăm cu toţii, se va încheia printr-o dezlănţuire senzaţională.

Să fie cumva acest personaj o rudă apropiată poetului?
Oricum, vizitatorul misterios, cu timpul, a început să-şi piardă din acea siguranţă a bărbatului aflat în putere. Mâinile au început să-i tremure, umerii i s-au gârbovit, este tras la faţă, palid, ca după mai multe nopţi nedormite.
Mulţi se întreabă ce semnificaţie au cei trei trandafiri albi şi sticla cu coniac. Care este secretul lor? Cum pot fi interpretate?
Cei trei trandafiri îi reprezintă cumva pe Edgar Allan Poe, pe soţia şi mama sa? Se poate. Mai ales că cele două fiinţe atât de dragi poetului se află înmormântate în apropiere.
Este mai greu de interpretat semnificaţia sticlei cu coniac, ştiindu-se că Poe abuza de alcool, dar nimeni nu e sigur că băutura sa preferată era coniacul...

4. 02. 1995 Târgu-Jiu

Rose Tall

   21:47

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5