Dumitru Bălaşa: „Marele Rege dac”

Cu ani în urmă, la Librăria „Mihai Eminescu” din centru l-am cunoscut pe părintele Dumitru Bălaşa, în vârstă de 84 de ani. Era de loc din Vâlcea şi unchiul marelui pictor Sabin Bălaşa. S-a simţit atras de Cercul „Zalmoxis” înfiinţat de prof. Petre Popescu-Gogan.
Evenimentul s-a petrecut în seara zilei de 20 decembrie 1994. Bătrânul preot mi-a inspirat serialul „Vrem ţara ca o pâine rotundă”, publicat la acea vreme. A vorbit foarte frumos. S-a adresat mai ales tinerilor. A pomenit de regele Cotiso, care a fost şi poet, apoi despre Ovidiu: „Ovidiu însuşi scrie că a compus poeme în limba noastră dacică. Ce fericiţi am fi dacă vreodată s-ar găsi pe undeva, în cine ştie ce arhivă, poemele scrise de Ovidiu în limba dacică, pentru că atunci ar cădea la pământ toate teoriile absurde care susţin migraţia noastră...”
Brusc, a fost întrerupt de Spiridon Popescu, care a făcut o dezvăluire senzaţională: „Din surse sigure, pot să afirm că aceste tăbliţe au fost descoperite şi se află în colecţia personală a domnului Ion Mocioi...” (S-a aplaudat şi s-a râs pe seama acestei glume puţin cam nelalocul ei, pentru că nu era nici momentul, nici locul potrivit, la o asemenea întâlnire atât de interesantă cu un om de cultură aşa cum era părintele Bălaşa. Mai ales că acea glumă era ca o înţepătură la adresa câtorva scriitori gorjeni, ale căror opere Spirică le includea la capitolul „maculatură”).
Bătrânul părinte şi-a continuat cuvântarea înflăcărat, cuprins de focul acela lăuntric al patriotismului, de care dădeau dovadă numai dacii. Îşi săltase bărbia în sus, semeţ şi impunător, cu barba albă şi lungă revărsată peste piept, cu ochi de vultur şi glasul tunător... A început să recite „De la Nistru pân-la Tisa”.
Nu se mai auzea nici un foşnet. Numai inimile bătând în piepturi. Parcă ni se oprise respiraţia în faţa acelui miracol ceresc. Parcă aveam dinaintea ochilor un brav dac desprins din istoria sfântă a strămoşilor noştri, săltat pe un vârf de munte, cu fruntea aproape de cer, vorbind în cele patru zări...
Un fior electrizase întreaga asistenţă. Parcă în faţa noastră se afla însăşi marele rege dac: Zalmoxis!

Ion Şoldea

   06:03

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5