Descântece de pe Valea Gilortului

Autorul volumului de faţă, Ioan Anastasia, pe numele său adevărat Ion Sgaibă, originar din Poiana de Sus – Gorj, unde părinţii săi au funcţionat ca învăţători, aşa cum mărturiseşte chiar el, nu şi-a propus să facă un studiu despre practica şi efectul terapeuticii descântecelor, ci s-a oprit doar asupra prezentării acestei colecţii, realizată de-a lungul vremii, în perioada 1968-1994, care, nu numai că este interesantă prin ineditul „frumuseţii nemuritoare” a acestor pilde primare ale existenţei dăltuită verbal în miracolul arheologiei noastre sufleteşti, dar, citindu-le sau fredonându-le în şoaptă, te trezeşti în faţa unei simfonii nemaiauzite şi în „erupţia” unei tainice poezii nemaiîntâlnite.
„Aceste , care aproape de o sută de ani au rezistat evoluţiei ştiinţifice a medicinei şi cincizeci de ani comuniste, iată-le cum, astăzi, pentru a ne întări încă o dată convingerea că au fost şi sunt un flux continuu în sângele eternului spirit gorjean.
Valea de Jos a Gilortului a făcut obiectul unei cercetări personale amănunţite asupra bogăţiei tradiţiilor populare, din care tangenţial m-am ocupat de descântece, pe care cu greu le-am cules, datorită interdicţiei lor ca practică (este credinţa că, îndată ce se vor spune cuiva, îşi pierd efectul şi nu mai sunt de leac). M-au atras la început textele prefigurând o poezie , care merită pusă în mare circulaţie pentru toţi iubitorii de , în vederea unei mai bune cunoaşteri a mitologiei noastre populare”, ne mărturiseşte Ioan Anastasia.

De deochi la munte

Păsărică albă,
Codalbă,
Pică ici, pică colea,
Pică-n vârf de pietricea.
Apă vie din ulcea,
Păsărică, din ce pica,
Piatra despica,
Dedeochiul că pierea,
Luminată te lăsa
Şi-auzeai multe,
Mărunte,
Cum vine de la munte
Ciuta,
Lingându-şi puii pe frunte
Îi linge pe-i frumuşei,
Pe-i măricei.
Ea-i linge cu foc de mumă,
Ca să-i ferească de ciumă,
Cu tei şi mătrăgună,
Sub pal de lună,
Lângă ea să-i ţină
Şi la munte-i mână –
Departe de deochi,
Dediochi dintre ochi,
Din mâini, din picioare,
Din cap, din oscioare.


Descântec de gâlci

Gâlci, motofâlci,
Eu vă trag,
Voi să vă trageţi,
Cârpă moale să vă faceţi,
De la Cutare să plecaţi,
Din drevele gâtului,
Din furca pieptului,
Să vă duceţi unde
Cocoşii nu cântă,
Unde lupii nu urlă,
Unde vacile nu rumegă,
Unde gâştele nu gâgâie –
Acolo să staţi
Şi să ospătaţi.
După sfânta rugă
Oasele să vă curgă,
Să rămână Cutare
Nevătămat,
De Dumnezeu binecuvântat.


Cu bobii

Bobi,
Patruzeci şi unu de bobi,
Patruzeci şi unu de fraţi,
Bine ştiţi,
Bine să daţi!
Într-o cămaşe-mbrăcaţi,
Să ştiţi de ştirea lu’ Cutare,
Dacă e sănătos,
Cu inima bună,
Şi-o fi călător
Să-mi daţi fruntea pe cinci,
La inimă două –
Pragu’ deschis,
Bucurii în stânga
Şi-n dreapta,
Să văd bine că-i sănătos,
Iar dacă nu, să-mi dai pe nouă,
La inimă două,
Fără nicio bucurie,
Că nu-i sănătos.

   08:12

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5