DEBUT - Fiat Iustitia! dor de Nichita

Unde-i copacul Gică?
Un martor ocular,
Ce poate ne explică
De-un geniu tutelar

Care mai înfioară
Îndepărtat fiord,
Şi în jurnal măsoară
Tangajul unui bord,

Cu graiul, o comoară:
„Bătrâne numismat!
De veghe, să nu moară,
De necuvinte, pat”.

Feriţi-l de secure,
Copacul Gică este,
De facto şi de iure,
O filă de poveste...

Cotidiene

Nori, ca nişte umbre,
Să alungi, încerci;
În explozii sumbre,
Otrăvesc ciuperci.

Sub ozon – umbrela,
Scutul pentru raze –
Uşurând nacela,
Vezi, sub dune, oaze.

La potop, salvarea,
Plute şi canoe;
Solitar cu marea,
Robinson Crusoe.
Liviu Dănescu

Liviu Dănescu

   05:57

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5