Comunism sau democraţie?

Tânărul autor, Ionel Cioabă (n. 1979 – licenţiat al Facultăţii de Teologie, specializarea Teologie pastorală; licenţiat al Facultăţii de istorie, filozofie, geografie, specializarea Istorie; studii de masterat, specializarea Politici publice şi administraţie locală etc.), a ales acest titlu mânat de problemele dificile cu care se confruntă societatea românească în ultimii ani postcomunişti. Din grupajul de articole înmănuncheate în acest volum exaltă dezamăgirile provocate de cei 20 de ani de aşa-zisa democraţie postcomunistă, nesfârşita perioadă de tranziţie cu toate inerentele dificultăţi, care ne stârnesc şi mai mult interesul, făcându-ne să analizăm cu mai multă profunzime germenii acestor probleme ale democraţiei.
Aşa cum subliniază şi prof. drd. Marcela Mrejeru, prefaţatorul cărţii, „Autorul reuşeşte să surprindă diferenţele  majore dintre statul capitalist al lui Marx şi capitalismul modern, care are meritul de a fi propulsat superputeri precum SUA.
Structura lucrării aşează într-o ordine firească principiile fundamentale, definitorii pentru comunism şi capitalism. Originalitatea lucrării rezidă în problemele şi întrebările pe care le generează în mintea cititorului, referitor la societatea civilă postdecembristă, la cultura politică, unde se constată carenţe importante, la valorile moral-civice şi intelectuale, la cultura românească de după 1989”.
La rândul său, în articolele sale adunate de-a lungul vremii, şi Ionel Cioabă constată cu oarecare amărăciune: „Mi-e cu neputinţă să cred că România nu este capabilă să iasă din impasul economic şi infracstructural în care se află. Se vede prea bine lipsa de profesionalism cu care se camuflează evaziunile fiscale compensate de o inflaţie nejustificată. Alta este problema romnânilor şi anume teama inutilă a cetăţenilor pentru susţinerea unor drepturi esenţiale oricărui regim politic, inclusiv cel comunist. La aceasta se adaugă interesul personal şi inegalitatea în drepturi creată de lumea capitalistă, motive care definesc lipsa de solidaritate a românilor în soluţionarea problemelor existente. Nu cumva acesta este regimul politic totalitar care împiedică pacifist declanşarea unui puci, menit să obţină adevărata egalitate în drepturi? Nu cumva democraţia românilor este mai degrabă un neo-comunist european? Nu pun astfel de întrebări în ideea de a mi se răspunde afirmativ la ele, ci de a mă convinge de ce în România de mai bine de 19 ani nu se respectă Constituţia, deşi ea este concepută după tiparele celei democratice europene? Mai rămâne o singură explicaţie. Această uniune este creată pentru aceleaşi state superputeri de altădată, celelalte urmând a fi sateliţi necesari întreţinerii acestora”.
Cu alte cuvinte, ceea ce nu au reuşit războaiele să obţină în mii de ani, reuşesc acum, prin semnături, oligarhii Europei...

Ionel Miu

   06:04

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5