Comuna Crasna, studiu monografic

După ce în anul 2003 a văzut lumina tiparului cartea de folclor „La poalele Parângului – izvoare de frumuseţi” iar în anul 2004 a apărut şi cel de-al doilea volum, principalul autor fiind prof. Ştefan Dănescu, doi ani mai târziu a urmat această monografie a comunei Crasna, în colaborare cu cei doi fraţi prof. Constantin Dănescu şi prof. Gheorghe Dănescu, reuşind să imortalizeze istoria acestor locuri şi oameni de care s-a simţit legat prin naştere, familie, copilărie, învăţătură sau chiar prin menirea profesională şi socială.
Din păcate, el nu a mai apucat să se bucure de aceste roade ale trudei sale de mai mulţi ani, deoarece o tragică nenorocire l-a răpit din mijlocul nostru, lăsând manuscrisul pe mâna fraţilor săi, pe care i-a avut colaboratori şi sprijin de nădejde, pentru a duce la bun sfârşit acest proiect îndrăzneţ şi de mare valoare.
„A scrie despre comuna şi satul tău este semnul iubirii şi al credinţei în trăinicia existenţei, în datini, în oameni, dar mai ales este o întâlnire cu lumea copilăriei, cu drumul tău care nu se uită niciodată – ne mărturiseşte un fiu al comunei, ec. Puiu Diaconescu, consilier judeţean şi unul din sponsorii generoşi care au sprijinit tipărirea acestei monografii. Mă mândresc că şi eu m-am născut pe aceste mirifice meleaguri de care sunt legat puternic şi pe care n-am să le uit niciodată. Prin conţinutul său lucrarea scoate în evidenţă faptul că omul a fost aici încă din epoca comunei primitive. Munţii împăduriţi din nordul comunei au fost un bun refugiu pentru locuitorii care au trăit la poalele lor, în faţa tuturor celor care au râvnit la aceste meleaguri bogate, frumos înzestrate de Dumnezeu cu tot ceea ce poate fi mijloc de a face viaţa oamenilor cât mai uşoară. Populaţia s-a ferit în acele timpuri de locurile deschise, de drumurile prea mult circulate, preferând zonele mai ascunse, mai adăpostite. În aceste regiuni au existat cel mai des sate libere de moşneni, printre care se numără şi satele comunei Crasna.
Ne-au interesat, totodată, relevările de geografie socială, biologie socială, de limbă, de comerţ şi credit rural existente copios în această vastă monografie, care este mai mult decât o carte, este o legitimare a unor vieţi şi a unor cariere. O moştenire! Fie ca această moştenire să-i determine pe urmaşi să preţuiască trecutul şi să-i mobilizeze în lupta către un viitor cât mai prosper”.
Într-o „scrisoare către conducătorul cărţii”, cei doi fraţi descriu împrejurările ultimelor întâlniri, când „ne-am văzut vii pentru ultima dată”. Boala s-a agravat, frângându-i aripile inimosului dascăl. „Căutând prin notiţele tale, am găsit şi coala de hârtie pe care i-ai adresat un motto comunei tale, pe care ai iubit-o atât de mult: În toată existenţa mea/Odihnă n-am avut nicicând./Am vrut să fii cea mai frumoasă/Şi voi muri cu tine-n gând...”, ne mărturiseşte fratele său Costică. Căci aşa s-a şi întâmplat, povesteşte Costică: „Te-am vizitat la spital şi ultimele tale cuvinte au fost: Nene, mergi acasă. Voi veni şi eu, când va trebui să terminăm aranjarea materialelor pe care le-am adunat... Şi cu aceste vorbe ne-am despărţit... Acum, te rugăm să ne ierţi dacă nu vom fi la înălţimea pretenţiilor tale în întocmirea lucrării de faţă...”
Ionel Miu

   14:05

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5