Căpreni, ieri şi azi

Ion Gelu, autorul monografiei de faţă, a purces la acest drum lung, ca o reîntoarcere către izvoare, luând drept motto îndemnul lui J. Green: „Trebuie să ducem experienţa omenească până la capăt, o dată cu binele să acceptăm şi răul, iar dacă se poate să şi surâdem”; dedicând această carte oamenilor zilelor noastre care cred în muncă şi în dragoste, cu conştiinţa dureroasă că nu este totuşi pe măsura dreptei lor frumuseţi şi omeniei de care dau dovadă.
Neobosit căutător al izvoarelor, pentru a se documenta, autorul îşi exprimă convingerea că numai prin documentate monografii – adevărate „picături istorice” ale tuturor satelor patriei -, se va putea elabora o sinteză care să oglindească veridic trecutul poporului român.
„Din sentimentul datoriei pe care o am faţă de comuna natală, am considerat morală sarcina de a-i studia şi publica istoricul de la începuturi şi până azi. Ea constituie o contribuţie modestă, dar necesară şi preţioasă la elaborarea unei cronici cât mai ample a ţinuturilor gorjeneşti. Ani de zile am adunat, am filtrat şi aşternut aici, pe hârtie, pentru cei ce sunt şi cei ce vor veni şi care vor să afle câte ceva despre cele petrecute pe aceste meleaguri. A scrie o carte despre o localitate căreia nu i s-au consacrat alte scrieri şi reflecţii, prezintă unele inconveniente, dar totodată şi o anume ascendenţă.
În ciuda poziţiei şi rolului în cadrul relaţiilor sociale locale, trăirilor personale, ataşamentului emoţional şi percepţie a valorilor, am încercat să rămân neutru în interpretarea fenomenelor şi a proceselor”.
Foarte bine documentată şi bogat ilustrată color, autorul reuşeşte să înmănuncheze mărturii din cronicile anilor mai de demult şi mai de aproape, cum îi place să se exprime, când se referă la „proiecţiile” sale prin negura vremurilor, precum o călătorie în timp, în căutarea semnelor trecerii pe aici a bunilor dragi, care au scris istoria acestor locuri: „Când zic mai de demult, putem şi trebuie să privim în adâncurile timpului, chiar dinainte de daci, ori la începuturile erei, când strămoşii au început istoria, ori în vremurile de restrişte, văzând un trecut în care s-au născut legende şi eroi.
Trebuie să-i simţim pe locuitorii dintotdeauna ai acestor meleaguri, oameni harnici şi talentaţi care au ştiut să pună cântecul vântului din frunze în hăulitul plugului, să adune florile câmpului în ie şi catrinţe, să creeze constelaţii şi chiar un univers întreg în scoarţele din casă, să pună în dans visuri şi în datini respectul pentru înaintaşi, să ia de la natură, prin muncă, puţinul pentru viaţă, şi să dăruiască tuturor semenilor dragostea şi căldura sufletului lor”.
Acesta este crezul autorului, conservarea tradiţiilor, o condiţie sine-qua-non a continuităţii şi deci a existenţei unei culturi. Iar ca îndemn pentru cititor, după lecturarea monografiei, autorul apelează chiar la cuvintele lui Miron Costin: „Caută-te dară acum, cetitorule ca într-o oglindă şi te priveşte de unde eşti...”

T. Diţescu

   06:02

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5