Vise ţesute în culori

Sub acest generic a fost organizată expoziţia de artă tradiţională pakistaneză, în sala de la parterul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Gorj, al cărei vernisaj a avut loc vineri, 14 august 2009, în prezenţa ambasadorului Sanaullah, din partea Ambasadei Republicii Islamice Pakistan la Bucureşti. Expoziţia va fi deschisă până în ziua de 20 august a.c., iar pentru cei interesaţi de anumite dedesubturi învăluite în mister le vom dezvălui un secret: toate obiectele, bijuteriile, tablourile, cusăturile şi costumele expuse în această sală aparţin soţiei ambasadorului pakistanez, al cărei soţ, pe lângă atribuţiile funcţiei deţinute, se dovedeşte şi un iubitor al poeziei, chiar el, la rândul lui, având publicate mai multe volume.

Întâmplarea a făcut, sosind mai devreme şi vizitând Târgul Meşterilor Populari din centru, să-l surprind aici pe Sanaullah, însoţit de deputatul de Gorj Severus Militaru şi un translator, vorbitor de limba engleză. Ambasadorul e un om simplu la vorbă şi la port, deschis şi prietenos, dar mai ales respectuos, admirând lucrările meşterilor populari, dar şi costumele populare îmbrăcate de aceştia. A vizitat stand cu stand, pipăind obictele, fascinat de frumuseţea lor, parcă mângâindu-le. Nu a refuzat nici pe meşterii populari de a se fotografia cu el. Ba chiar un ardelean mai îndrăzneţ i-a oferit o căniţă de lut , din standul vecinului său Ion Rătezeanu, plină cu pălincă. A băut cu plăcere, închinând în sănătatea lor şi păstrând încântat ulcica oferită de meşteri.

Abia după ce a vizitat târgul meşterilor populari, apropiindu-se ora vernisajului, Sanaullah s-a încumetat să meargă la sediul expoziţiei pakistaneze.

„În Pakistan nivelul de sărăcie este foarte mare”

Trecând pragul expoziţiei, vizitatorii au fost plăcut surprinşi de cadrul ambiant creat de organizatori şi mai ales de lucrurile expuse, cu muzică pakistaneză pusă în surdină, cu câteva lămpi aprinse, fiind mai mult semiîntuneric, lăsând impresia unui salon de palat pentru primirea oaspeţilor, cu exponatele expuse de jur împrejur: costume populare pe manechine, vase de aramă cu tot felul de flori încrustate pe ele, amintind de lampa fermecată a lui Aladin, tăvi aurite, mochete şi tablouri, tapiserii cu cusături viu colorate, în stil oriental, încât nu te mai săturai admirându-le, de parcă am fi pătruns în lumea de basm a Sheherezadei. La un moment dat, chiar aveam senzaţia şi mă aşteptam ca de după draperiile grele de pluş vişiniu să-şi facă apariţia câţiva mauri fioroşi, de statură impunătoare, numai muşchi, şi cu mustaţa zburlită, iar ochii umbriţi de turbane să scapere ca doi tăciuni încinşi, odată cu iataganele grele aruncând văpăi de la luminile mascate de pereţii dubli...

Aici am aflat că Sanaullah a mers în pelerinaj la casa lui Brâncuşi, vizitându-i operele şi chiar s-a îndrăgostit de Gorj. El a mai vizitat Gorjul şi chiar are o vorbă: „În Pakistan se spune că atunci când cunoşti pentru prima oară o persoană, imediat îţi devine prieten. În momentul în care l-ai întâlnit a doua oară, deja e un prieten de familie. Şi a treia oară când îl întâlneşti, nu fiţi surprinşi, mă refer la dvs., îmi sunteţi ca şi o rudă!”

Bucuria lui este şi mai mare, deoarece prezenţa la acest eveniment deosebit se suprapune cu un alt eveniment la fel de mare: ziua de 14 august este Ziua Naţională a Pakistanului. „Toată lumea ar trebui să fie mândră de cultura moştenită. Niciodată nu trebuie uitată şi niciodată nu trebuie uitate nevoile fundamentale ale poporului. Avem nevoie de ele ca de aer. Eu, ca şi prietenul meu Dumitru Călugăru (arată cu mâna în direcţia lui), care m-a introdus în tainele culturii lui Brâncuşi, acum doi ani de zile, el este cel care mi-a oferit un model, compozit a celor trei opere ale lui Brâncuşi, care se află în camera mea de lucru, la loc de cinste.

Lucrările de faţă au fost realizate de tinere simple, sărace, needucate, din zonele deşertice. Sunt persoane şi neamuri de natură nomadă şi, până la urmă, apa şi alte resurse ale existenţei lor îi determină ce să facă, unde să se stabilească şi cât să vieţuiască acolo. Dacă ne uităm la culori, la atmosfera pe care o creează acestea, la cât sunt de vii culorile, şi după aceea să ne gândim şi la culorile palide ale deşertului. Ele sunt o combinaţie inclusă între cultura musulmană şi cea păgână. Nu este neapărat un model geometric, încât să putem spune: da, acesta este un model islamic sau de un anumit fel. O să vedeţi în lucrările lor şi influenţe din Europa şi Asia Centrală. Pentru că fiecare fată se aşteaptă să poată fi în stare să-şi brodeze singură rochia de mireasă. Uneori nici nu au aţă sau materiale noi, fapt pentru care sunt nevoite să folosească aţa din modelele mai vechi, deoarece nivelul de sărăcie este destul de mare, dar trebuie să se descurce, încât să-şi coase singure rochiile. Uneori, femeia realizează şi acea cortină care împarte un spaţiu între două unităţi funcţionale, bucătărie sau camera de dormit. Viaţa acestor tinere este fantastic de grea, de exmplu beau apă din acelaşi loc de unde păsările sau animalele îşi potolesc setea.

Aceste obiecte pe care le vedeţi, aparţin soţiei mele, din colecţia personală, pe care a reuşit să o strângă de-a lungul a foarte mulţi ani. Femeia la noi este privită ca liantul dintre generaţii şi ea are puterea, chiar dacă este atât de slabă, să ţină totul în frâu. Datorită faptului că în deşert sunt persoane de religii diferite, ea nu mai are o religie anume, acest lucru nu mai are o importanţă atât de mare şi ea se uneşte cu altă persoană într-un singur crez. Ea se schimbă cum se schimbă nisipul...

Sunt foarte fericit că mă aflu în mijlocul dvs.! Să fiţi fericiţi!”, le-a urat Sanaullah celor prezenţi.

De Ziua Naţională a ţării sale, ambasadorul a oferit celor prezenţi, ca la nişte prieteni apropiaţi, câte o cupă cu şampanie, un CD cu muzică tradiţională pakistaneză şi cartea de versuri Poezii alese, ediţie în limba română, Editura Biblioteca Bucureştilor, 2009, semnată de cunoscutul poet pakistanez Allama Mohammad Iqbal.

Ion Şoldea

   22:32

Da o nota acestui articol

Nota:~ 3 din 2 voturi.

1 2 3 4 5