„Supărat sunt, Doamne, supărat...”

Dacă vrei, în ziua de azi, să-ţi căpiezi vecinul de apartament cu zgomotele din casă, poţi să o faci de voie. Chiar poţi să faci, mai ales dacă stai la parter, o sifonărie, o cârciumă sau, de ce nu (?), chiar o casă de rande-vu. Pentru că nu are cine să-i pună la punct pe aceşti super afacerişti. La aceasta contribuie din plin şi legile prea blânde, dar şi nesimţirea celor care schimbă destinaţia unei locuinţe după bunul plac, dar şi dezinteresul celor care (se poate numi cumva incompetenţă?) sunt obligaţi de lege să urmărească aplicarea ei, că de aia sunt plătiţi din banul public, dar să ia şi măsurile de rigoare.
În cazul de faţă, vom pleca de la câteva sesizări disperate ale unui cetăţean din municipiul Târgu-Jiu, de naţionalitate fiind român, care locuieşte la etajul 1 al unui bloc la al cărui parter funcţionează de mai mulţi ani, spre disperarea lui, cât şi vecinilor acestui apartament, o sifonărie şi o cârciumă.

Lungul drum al... birocraţiei

Din memoriile înaintate la mai toate instituţiile abilitate să ia măsuri, depuse de cetăţean, reiese destul de clar că locatarul de la parter deranjează cumplit pe ceilalţi locatari, prin trepidaţiile puternice produse de instalaţia de umplut sifoane, la care se mai adaugă zarva permanentă din camera aflată exact sub dormitorul locatarului de la etaj.
Ce a răspuns Agenţia pentru Protecţia Mediului Târgu-Jiu la memoriul nr. 5111 din 27.07.2009? Că „sesizarea dvs. a fost redirijată către Primăria Târgu-Jiu, întrucât aspectele sesizate de dvs. nu intră în competenţele instituţiei noastre” ( şi asta la trei zile mai târziu, adresa nr. 5111 din 30.07.2009). Singura, care s-a implicat, a fost Primăria Municipiului Târgu-Jiu, dând următorul răspuns: „ Numitul (...) a fost sancţionat contravenţional, pentru nerespectarea autorizaţiei de construire a blocului. Nu a fost eliberat certificat de urbanism pentru schimbare de destinaţie din locuinţă în spaţiu comercial” ( adresa nr. 31.054 din 21.08.2009).

Ce s-a întâmplat mai departe? Timp de câteva zile, după aceste controale, cârciumarul-sifonar şi-a închis taraba, aşteptând să se mai liniştească apele. După care a dat drumul iar la activitate, în duşmănie, parcă vrând să se răzbune pe vecinul de deasupra, hotărât să-i demonstreze că nu are ce-i face, dorind să recupereze chiar şi pierderile din urmă.
De data aceasta, luni, 12 octombrie a.c., am sunat la DSP, în prezenţa locatarului terorizat de sifonar. Domnul Tudorescu, de la Serviciul Inspecţie, ne-a informat foarte calm că a fost cineva acolo acum 10 zile, dar nu au găsit pe nimeni. Însă ne-a recomandat, fiind vorba de zgomote, să ne adresăm Protecţiei Mediului.

Bun, am sunat şi pe Gheorghe Fometescu de la Protecţia Mediului, care de data asta a părut surprins, recunoscând însă că instituţia nu are sonometru, pe care l-a solicitat ministerului de un an şi jumătate, dar, din cauza crizei, nu a putut să le asigure acest aparat. Totuşi, ne-a dat un sfat: „De ordinea publică în municipiu se ocupă primăria, prin unităţile pe care le are în subordine. Eu zic că primăria, aşa cum au procedat Oprescu şi Băsescu în Bucureşti, poate să demoleze construcţia respectivă. Ei au dreptul să demoleze, nu instituţia noastră...”
Se pare că nu vorbeam toţi aceeaşi limbă. Dar cine a cerut Mediului să demoleze acea cotineaţă de sub balcon? Sau să se ocupe de pază şi ordine? Când bietul om, petiţionarul, e cu nervii în batistă, negăsindu-şi liniştea în propria locuinţă, când merge la slujbă cu cearcăne la ochi, neodihnit, când nu poate să se mai simtă bine în propria casă...
Să nu mai fie valabile legile privind protecţia mediului, dar şi a cetăţenilor? Nu mai este valabilă Constituţia României (?), care spune clar: vezi Art. 35: Dreptul la mediu sănătos; sau Art.44: Dreptul de proprietate privată, pct.7: - Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi... etc., etc.
Sau Art. 4 din Cap. I, al Ordinului nr. 536 din 23 iunie 1997, al ministrului Sănătăţii, privind mediul de viaţă al populaţiei, pe care îl reproducem în întregime, ca să ştie de el şi dl. Tudorescu de la Inspecţia DSP: „Unităţile de mică industrie, comerciale şi de prestări servicii, care pot crea riscuri pentru sănătate sau disconfort pentru populaţie prin producerea de zgomot, vibraţii, mirosuri, praf (...), se amplasează în clădiri separate, la distanţă de minimum 15 m de ferestrele locuinţelor. Distanţa se măsoară între faţada locuinţei şi perimetrul unităţii”.

Şi nu cum au înţeles unii birocraţi, să fie 15 m de la faţada balconului închis, unde se află instalaţia de umplut sifoane, spre interiorul blocului...
Deocamdată, ne oprim aici, urmând să revenim cu o anchetă mai amplă într-unul din numerele viitoare.
E. Terente

   05:28

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 1 voturi.

1 2 3 4 5