PE CÂND MINA MUZEU?

Motru, oraş născut de cărbunele minelor ce au sfredelit dealurile satelor din jur şi dus la rangul de municipiu de carierele care au desfiinţat colinele ce mai rămânseseră, se află la răscrucea drumurilor dintre trecut şi viitor.  Dacă până mai ieri  nu avea străzi, biserici sau cimitir, astăzi trebuie să se gândească la vremurile ce vor veni, constituindu-şi la timpul prezent, propria arhivă. Atât cea documentară, dar mai ales cea sentimentală. Este vorba de un muzeu al mineritului. Ziarul noastră subscrie întrutotul la realizarea ideii. Nepoţii şi strănepoţii localnicilor aşezaţi aici prin ,,Acţiunea 7000” sau alte asemenea migrări de forţă de muncă, mai mult sau mai puţin forţate de regimul comunist, care acum cutreieră Europa ,,doar cu buletinul”, au dreptul  la lecţia de istorie. Privind într-o perspectivă mai largă, muzeul mineritului poate constitui nucleul turismului pe Valea Motrului, care bine pus în valoare, poate uimi turiştii europeni şi nu numai. Nu o spunem noi, gorjenii, ci autorităţile oraşului Lucon din Franţa, prezente la Motru la începutul lunii august, la invitaţia deputatului Constantin Severus Militaru şi a artistului fotograf Teodor Dădălău. Primarul oraşului francez, Pierre Guy Perrier, şi-a oferit disponibilitatea ,,pentru a sprijini realizarea unui muzeu minier, viitor obiectiv cultural în Gorj, dar şi pentru promovarea culturii şi artei tradiţionale”, de care oaspeţii au fost încântaţi.
        
Cum e la francezi

Oraşul Lucon, cu cei 9300 locuitori, face parte din departamentul Vendee, situat pe Valea Loarei, se distinge prin catedrala Notre-Same, contruită în 1317, al cărui prim episcop a fost cardinalul Richelieu. Faimoasă este şi grădina Dumain, considerată printre cele mai apreciate din Franţa, şi a cărei replică în miniatură poate fi văzută în această vară în piaţa centrală din Sibiu. Dealtfel, între cele două oraşe există de câţiva ani un intens schimb cultural. În apropierea Luconului se află centrul minier Faymoreau cu o activitate minieră de 130 de ani, între 1827-1958. Aici, începând din 2000, fiinţează un interesant muzeu minier, amenajat pe o suprafaţă de 800 mp. După sala lămpăriei şi ,,spânzurătoarea hainelor”, se coboară în mină unde o expoziţie reconstituie marea aventură a cărbunelui din Vendee. Satul minier se distinge prin inconfundabilele sale cabane dar şi prin arhitectura clădirilor specifice minereşti. O altă atracţie o constituie Capela minerilor, ale cărei 19 vitralii au fost dedicate minerilor de Carmelo Zagari, în anul 2001.
 
Şi în România se vor muzee minereşti

Ţara noastră are un singur muzeu minier amenajat în perioada 1961-1962 într-o clădire din Petroşani. Dar o galerie de mină transformată în muzeu nu există. Sunt în schimb dorinţe.
La Aninoasa s-a întocmit un proiect de turism subteran pe o suprafaţă de 2 ha, iar în urma procesului de închidere şi ecologizare a minei aceasta  urmează să fie transformată în muzeu printr-o finanţare de 2,1 milioane dolari de către  Banca Mondială. Anina, cea mai veche exploatare minieră închisă în urma exploziei din 2006, lăudându-se cu o locomotivă cu abur din 1910 şi o impresionantă colecţie de flori de mină, vrea muzeu minier. La fel şi mina Barza doreşte a fi transformată în muzeu subteran aurifer care , alături de Muzeul Aurului de la Brad, să completeze circuitul turistic din zonă. Cel mai îndrăzneţ proiect pare a fi cel din Maramureş. Prin 2007 se vorbea ca 13 unităţi miniere de subteran să fie transformate într-un complex al civilizaţiilor miniere, unele fiind amenajate  în muzeu, iar altele în turism de agrement.

Va avea Motrul muzeu?

În contextul prezentat mai sus, se pune întrebarea dacă Motrul va reuşi să-şi facă muzeu minier. Scepticismul poate favoriza eşecul. S-a mai promis ani buni ridicarea unui monument închinat minerului şi nu s-a realizat. Minele închise s-au devalizat, iar utilaje care ar fi stat bine într-o expoziţie au luat drumul fierului vechi. Clădirile administrative, deşi renovate în timp ce minele se închideau, arată ca după război. Pe vremuri, Grupul şcolar avea amenajată o mină pilot, ce reda întocmai o galerie de exploatare a lignitului. Nu se ştie nimic de soarta utilajelor şi a machetelor de aici. Pionierii mineritului motrean se împuţinează şi odată cu ei se pierd amintirile şi documentele. Aşa că deputatului Severus Militaru îi va fi greu să  pună ideea pe roate. Împinse de la spate de francezi şi mobilizate milităreşte, autorităţile locale pot să dea oraşului Motru ceea ce merită, muzeu şi statuie dedicate mineritului, deşi pe aceste meleaguri exploatarea cărbunelui ţine de contemporaneitate.

Gheorghe Băleanu

   21:32

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5