Home · Cotidian · (Ne)handicapaţii la control!

Ultima oră

RSS Display

(Ne)handicapaţii la control!

Toată lumea a scris despre isprăvile fostului preşedinte al Comisiei de evaluare a persoanelor cu grad de handicap acuzat de luare de mită. Nu vreau să pun din nou în discuţie faptele acestuia. Ceea ce mă deranjează este faptul că, probabil, şi de această dată, totul se va limita la o singura persoana, indiferent dacă va fi condamnat sau nu. Dar nimeni nu pune problema luării în atenţie a întregii comisii. Faptul că până şi femeia de serviciu avea un cuvânt greu de spus faţă de membrii comisiei, nu spune nimic? Fiecare trebuie să-şi primească răsplata pe măsura faptelor lor. În ce măsură această comisie a mai evaluat încadrarea corectă a persoanelor cu handicap, când acestea aveau deja pretenţia să fie încadrate numai cu gradul I de handicap, mişcând fiecare din urechi după greutatea sarsanalei!
Însă demersurile făcute pe această linie nu trebuie să se oprească aici, mulţumindu-ne cu decapitarea preşedintelui comisiei de evaluare şi judecarea celor trei femei (secretara comisiei, o membră în comisie şi femeia de serviciu), pentru luare de mită, complicitate la luare de mită şi primire de foloase necuvenite. Organele în drept trebuie să solicite la forurile centrale o echipă de control care să evalueze pe fiecare membru în parte al comisiei coordonate de medicul in cauză. Suntem convinşi că vor ieşi la iveală şi alte fapte ale membrilor acestei comisii. După care ar trebui luate la purecat toate dosarele avizate de Comisia de evaluare, asigurându-vă din capul locului că surprizele nu se vor lăsa aşteptate. Vor fi găsite persoane cu handicap neâncadrate corespunzător, cu gradul I în loc de II sau invers. De asemenea, vor fi găsite persoane încadrate, prin bunăvoinţa acestor specialişti în ciubucăreli, care nu au niciun handicap. Culmea este că pe aceştia, care au o pensie mai mare decât a unui muncitor de rând după atâţia ani de muncă la greu, îi vezi toată ziua prin cârciumi sau implicaţi în fel de fel de scandaluri sau furturi, fără ca nimeni să-i ia la întrebări. Poate chiar îşi râd de cei cu handicap care au o pensie mult mai mică.

Am surprins cândva, pe stradă, stând pe o bancă în centru, dialogul dintre doi bărbaţi, aflaţi pe banca de alături. Mai aveau câţiva ani buni până la pensie la limită de vârstă. Primul îl ruga pe celălalt să se interneze cu el la secţia „X”. Celălalt nu suporta injecţiile şi internarea. Primul i-a explicat că nici nu era nevoie să stea peste noapte în spital, putând să doarmă acasă de voie, însă trebuia să fie dimineaţa în salon, la vizita medicului. Nu a reuşit să-l convingă. În schimb, el a reuşit să se pensioneze pe caz de boală.
Un alt caz este cel al doamnei F. din Târgu-Jiu, al cărei soţ are un picior amputat şi avea tot dreptul să fie încadrat la gradul I. „Am dat bani doctorului, care mi-a promis să-l treacă la gradul I, zicând că nici nu încape discuţie. A luat banii şi nu ne-a mai băgat în seamă”.
Astfel de cazuri sunt multe, şi nu am reţinut ca organele de cercetare să fi făcut apel la populaţie să-i demaşte pe acei ciubucari care i-au tratat ca pe nişte clienţi de rând. Cei mai mulţi poate au dat uitării asemenea episoade neplăcute, convinşi că n-ar fi avut nicio şansă, atâta timp cât nu-i bagă nimeni în seamă. Cum uit şi eu că despre astfel de năravuri am mai scris, convins că-mi încălzesc pixul de pomană.

K. IANNIS

   04:18

Da o nota acestui articol

0 Nota:~ Articol nenotat

Legături

Publicitate