La pas prin Târg... nr.11

Contrabandă cu... microbi

Toată lumea e grăbită, preocupată de grijile cotidiene, încât de cele mai multe ori nici nu mai iei în seamă la ce se petrece în jur. Eu o fac, ce să-i faci, deformaţie profesională. M-am obişnuit să observ fel de fel de lucruri, la tot pasul, când nici nu mă aştept, pregătit să le reţin pe retina camerei digitale.

Bunăoară, de mai mult timp, în fiecare dimineaţă, o femeie pensionară îşi face apariţia la containerele din cartier. Caută PET-uri, le spală în băltoaca de alături, provenită de la ploaie, în care s-a scurs şi zeama pestilenţială din containere, care pute de trăzneşte. Le pune în plase şi pleacă mai departe, în plata Domnului.

Nu ştiu câte containere vizitează în pelerinajul ei, dar poate fi zărită mai târziu în Piaţa Centrală, oferind sticlele femeilor care vând băuturi alcoolice, borş, lapte sau zeamă de varză. Ieftin ca braga. Cât despre pericolul pe care îl prezintă, îi lăsăm pe cititori să deducă, ba chiar şi pe cei ce cumpără din piaţă şi nu ştiu la ce se expun. Şi de ce nu, chiar şi pe cei ce ar trebui să ia măsuri...

Asediaţi de hârtii

La Serviciul Paşapoarte Târgu-Jiu, cu sediul în Palatul Administrativ al Prefecturii, se vede treaba că femeia de serviciu a plecat în concediu, încât hârtiile au luat cu asalt platoul din faţa intrării principale. N-ar fi de mirare ca într-o bună zi intrarea să fie blocată definitiv de hârtii, încât salariaţii şi cetăţenii să fie nevoiţi să apeleze la altă soluţie. Dacă nu, vor apela la Poliţia Comunitară sau chiar la deţinuţii Penitenciarului, care tot tânjesc după un paşaport de... libertate!

Femeile de serviciu din sectorul vecin spun că nu este de mirare acest lucru, atâta timp cât obiceiul e mai vechi, de la cealaltă locaţie a acestui serviciu.

Fiarele din jungla nopţii

Noaptea îi auzi urlând ca turbaţii prin spatele fostului cinematograf Dacia, de parcă s-ar afla în junglă. Tot pe acolo funcţionează o cramă frecventată în toiul nopţii de astfel de fiare. Câinii le ţin isonul şi e o beznă de-ţi dai cu degetele în ochi. Cândva a fost şi un bec pe aici, dar a fost desfinţat. Şi când ţi-e somnul mai dulce, te trezeşti cu strigătele chefliilor care fac figuri, rag ca măgarii, lălăie cântece de pahar sau de inimă friptă. Chiar te gândeşti de ce nu se află prin zonă niciun picior de poliţist comunitar sau de altă armă.

Abia spre dimineaţă, când ieşi în oraş, zăreşti pe bordurile cinematografului corpul delict abandonat de acele fiare sălbatice, scăpate din cuştile vreunei grădini zoologice: sticlele goale...

La „Cafeneaua literară”

Nu ştiaţi că, mai nou, „Cafeneaua literară” şi-a găsit o nouă locaţie mai corespunzătoare pretenţiilor sale, adică pe terasa Cofetăriei Dacia din Bulevardul Ecaterina Teodoroiu. Una dintre condiţii este calitatea cafelei servită aici, iar a doua, care vine de la sine, este cel al discuţiilor despre literatură şi mai ales despre cei care, prin creaţiile lor, o ridică la loc de cinste pe altarul neprihănit al hârtiei.

Unul dintre susţinătorii înflăcăraţi este chiar poetul George Dumitru (vezi foto), urmat de marele transmodernist IPB, care, de regulă, nu respectă ora deschiderii, însă recuperează în cursul zilei, prestând gratuit ore suplimentare, aşa cum numai un mare academician îşi permite.

Nu ştim însă, ce se întâmplă cu minipublicaţia „Ceaşca de cafea”...

Arta de a cerşi

Oricât de aspre par legile în acest domeniu de activitate, cerşetoria se face simţită în plin centrul oraşului. Chiar dacă ea este interpretată ca un gest de a primi pomană din partea unor binevoitori, oferind asemenea mici atenţii pentru sufletul morţilor. La cimitir, chiar în zilele de slujbă, când se aprind lumânări la căpătâiul morţilor, eşti surprins de nesimţirea câte unei baragladine ciocolatii abordându-te direct: Mă gândesc că-mi daţi să beau şi eu o cafea peste drum, că nu apucai să beau...

Iar în centrul oraşului eşti abordat direct, cu următoarea frază: Nu aveţi cumva un leu la dvs., să-mi iau şi eu o pâine? Dar cea mai tare e cu bolnavii prefăcuţi, abia ieşiţi de la spital şi nu au bani de autobuz ca să meargă acasă, la Bâlta sau în altă parte. Ca să-i vezi mai târziu aşteptând autobuzul în... cârciumă.

Pe strada târgurilor tradiţionale

A trecut şi Târgul Meşterilor Populari. Căsuţele din lemn au fost închise până la sărbătorile de iarnă. Strada a rămas pustie, doar cu amintirile aglomeraţiei din zilele târgului meşterilor populari, cu standurile pline, cu meşteri din toată ţara, dar mai ales cu diversitatea acelor exponate atât de frumoase, din care şi-ar fi dorit şi ea unul, adevărate piese de muzeu, făurite de mâinile atât de iscusite ale acestor urmaşi de nădejde ai neamului, care nu lasă „lada de zestre” să piară...

Cabinet stomatologic în... pom!

Multe am văzut la viaţa mea, dar aşa ceva nu. Un cabinet al unui stomatolog amenajat chiar într-un pom, pe Bulevardul Republicii, de care dai urmând săgeata, prima creangă la dreapta şi a doua pe stânga! Chiar în timpul documentării noastre, să vedem ce şi cum, de pe o creangă a aterizat un astfel de pacient care ne-a explicat în ce a constat operaţiunea de extracţie: foloseşte o metodă din bătrâni. Îţi leagă măseaua cariată cu o aţă, după care îţi dă drumul de pe creangă... Te pomeneşti că şi anestezia se face tot printr-un procedeu popular, cu ciocanul de şniţele...

Cât să fie oare chiria pentru asemenea spaţiu?

Flori cu... purici

Da,da, nu vă mai miraţi atâta. Nu este nicio reclamă mascată, ci pur şi simplu sunt flori naturale cum mă vezi şi cum te văd. A, nu, nici puricii nu sunt din plastic, ci sunt tot naturali. Se distribuie gratuit. Dacă cumperi flori mai multe, beneficiezi de un bonus mai substanţial de purici. Purici calitatea întâia, de la mama lor, împarfumaţi de vânzătoare şi coloraţi cu spray-uri, ca să-i vezi mai bine. Ia puricii, neamule!...

Pe cei care îi ţin pozânarele, pot să ia acasă şi potaia...

Roata norocului

Chiar în faţa magazinului Romarta, două tinere simpatice, parcă ar fi gemene, te poftesc să-ţi încerci norocul. Nu se ştie niciodată când acesta poate să sară şi nici de unde. Numai cine nu joacă nu câştigă. Hai, mamaie, hotărăşte-te odată! Nu, nu avem nici creşteri de pensii, nici asigurări de viaţă, nici bilete de tratament la Staţiunea Săcelu, nici abonament la meciurile Pandurilor, nici în altă parte... Hai, neamule!... Ocazie unică...

Oamenii trec în sus şi în jos, preocupaţi de grijile casei, serviciului, copiilor. Nu le mai arde de roata norocului. N-au avut ei noroc o viaţă întreagă... Nici nu ştiu cum arată. Şi ce să câştigi? Experienţă... Lasă, domnişoară, nu mai insista...

Are mama trei bujori

Unde-s trei puterea creşte!, spune o vorbă înţeleaptă din bătrâni. Sau doi, în situaţia în care lipseşte cel de-al treilea. Nu poţi să treci pe lângă ei fără să-i admiri ca pe trei boboci, ce cresc şi înfloresc sub privirile preafericite ale mamei lor, care le împărtăşeşte frumoasele secrete ale vieţii.

Până şi gestul lui „nenea”, care apare dintr-o dată în acest peisaj plin de armonie şi tandreţe, surprins de copii chiar în momentul în care i-am fotografiat, privind în direcţia mea curioşi, neştiind la ce să se aştepte, când cel mai mare bujor o imploră pe mami pe un ton convingător: „Mami, te rog frumos să-mi cumperi şi mie o mustaţă...”

Ionel Moşu

   22:37

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5