Home · Comunitate · Picătura de răutate


Picătura de răutate

Am participat zilele trecute la câteva întâlniri ale locatarilor unor asociaţii de proprietari, tocmai din dorinţa de a observa un fenomen puţin mai ciudat: nepăsarea locatarilor faţă de ceea ce se întâmplă dincolo de uşa lor, în afară, răutatea de care dau dovadă şi lipsa de răspundere, ahtiaţi după bârfe, dar şi scornitori sau multiplicatori de zvonuri care mai de care mai alarmiste. De aceea nu mă mai miră de ce unii preşedinţi de asociaţii îşi dau demisia atât de des, sătui să fie ţinta tuturor răutăţilor, dar să fie traşi la răspundere şi de oricare neica nimeni, care încep să ţipe când se văd în unele situaţii mai delicate de a apela la asociaţie, cu ameninţări, jignind cu aceeaşi uşurinţă cu care până acum nu ştiu decât să-ţi trântească uşa în nas.
   La una din asociaţii s-au tărăgănat lucrurile din cauza unui administrator leneş, legist în felul lui, timp de un an de zile de la adunarea generală a proprietarilor, din aprilie 2009, motivând că abia la adunarea din 2010 vor mai putea să supună la vot reabilitarea blocurilor asociaţiei lor, necesitând majoritatea de voturi din partea proprietarilor. S-a observat o absenţă copleşitoare din partea locatarilor, fiind prezenţi doar cât să-i numeri pe degete, în timp ce administratorii au închiriat unele săli de şedinţe pe unde s-a nimerit, pe banii asociaţiei bineânţeles, în timp ce alţii le-au ţinut în spaţiile de joacă ale copiilor, sub cerul liber, dacă putea fi vorba de aşa ceva, şedinţe ratate tot din cauza prezenţei.
   Alţii, chiar dacă au semnat, făcându-li-se cunoscut că restul demersurilor (indicatorii tehnico-economici ai lucrărilor, constituirea fondului de reparaţii, cota parte de plată a fiecărui proprietar, recepţia lucrărilor, etc.) se vor aduce la cunoştiinţă prin afişarea la avizierul asociaţiei, au venit cu tot felul de aberaţii, că vor să li se pună stratul termoizolant de 5 cm, atâta timp cât zidurile sunt din cărămidă. Vor să cunoască, de asemenea, compoziţia pastei de lipit, auzind că se pune prin puncte şi nu pe întreaga suprafaţă a plăcii. La proasta (dez)informare au contribuit din plin şi zvonacii, cum că îi va costa pe fiecare în jur de 100 milioane lei vechi, că lucrările nu vor da rezultatul scontat, reabilitarea fiind doar o găselniţă de a se mai „lua” nişte bani de la bugetul de stat, că sunt de proastă calitate şi aşa şi pe dincolo.
   Culmea este că unii locatari, care nu au participat la astfel de adunări generale, au tupeul să-l ia la întrebări pe preşedintele asociaţiei cum, că vezi Doamne, nu vrea să prindă şi blocurile lor în Programul de reabilitare termică, având grijă să-i „injecteze” şi acea doză de venin umilitoare: „De-aia vă plătim! Luaţi banii locatarilor degeaba...”
   O răutate ieşită din comun, ştiind doar să jignească şi să pretindă unele intervenţii în timp record, când le crapă buza, aşa cum reiese şi din declaraţia lui V.L., preşedinte de asociaţie de câteva luni de zile: „Am participat la adunarea generală, fiind interesat să pun problema reabilitării blocului. Dacă au fost 14 oameni din cei peste 200 de proprietari. Nu a venit nici preşedintele măcar. M-au ales preşedinte în băşcălie. La nici două luni eram pe punctul de a-mi da demisia, văzând relaţia lor cu cei din conducerea asociaţiei, lipsa de respect. Se iveşte o defecţiune, se mai sparge o coloană de apă, că toate sunt ruginite, sau se înfundă canalul, nu poţi să aduci echipa de intervenţie cât ai bate din palme. Te jignesc pe la colţul blocului, că nu eşti în stare să iei măsuri, nelăsându-mă să-i informez că tocmai am vorbit cu directorul de la Aparegio şi într-o oră va sosi o echipă aflată în altă zonă a oraşului, tot la o intervenţie. Ei nu ştiu acest lucru. Aşa şi cu reabilitarea blocurilor, după ce că nu vin la şedinţe, spun că şi aşa vin degeaba, că blocurile nu vor fi prinse în program. Tocmai acest lucru m-a ambiţionat, să rămân în funcţie, să le demonstrez că se poate, că vom reabilita şi blocurile. Apoi pot să dau în primire. Dar uitaţi-vă bine la mine, ce vă spun, după ce vor fi reabilitate şi aceste blocuri, ştiţi ce vor spune? Că le făcea primăria şi fără şedinţele noastre... Este ceva dureros. Parcă nu ar mai fi stat la bloc. Măcar de ne-am respecta aşa, ca oameni. Asta-i viaţa la bloc...”

E. Terente

   23:19