„Nu ştim cum să drămuim mai bine banii, ca să executăm cât mai multe lucrări”

O dimineaţă ca oricare alta, mai ales că era început de săptămână, am surprins la trecerea noastră prin comuna Stoina. Oameni sau autoturisme circulând într-o direcţie sau alta, prăvăliile abia deschise, la unele chiar se descărca marfă. Pe marginea şoselei trebăluia o echipă din câţiva bărbaţi care beneficiau de Legea 416, de ajutor social. Ce ne-a impresionat cel mai mult, aici, au fost cele câteva construcţii impunătoare din vecinătatea primăriei, care chiar îţi dădeau senzaţia că ai în faţă un fragment dintr-un viitor oraş, blocurile fiind construite în faţa sediului Societăţii PETROM Stoina. Apoi curăţenia şi acelaşi peisaj plăcut, cu casele pitite pe după coroanele pomilor cu frunzele pârjolite de suflarea toamnei ce se face tot mai mult simţită, pe care le-am întâlnit şi în celelalte comune de pe acest tronson de drum Cruşeţ – Scoarţa, pe care le-am vizitat în raidul nostru.
Pe doamna primar Ioana Buşe am găsit-o în plină activitate, semnând acte sau primind în audienţă pe cei care aşteptau la uşă, cu diverse cereri, să le vină rândul. A încercat să se poarte firesc, dar i-am înţeles amărăciunea, când am surprins chiar pe drum un fragment de interviu cu dânsa, pe un post local de radio, înregistrat recent, când dânsa a fost abordată chiar în timpul deplasării cu autoturismul, neştiind că este înregistrată. A dat totuşi explicaţiile de rigoare, surprinsă că mai sunt şi din aceia interesaţi de fleacuri, obişnuiţi să facă speculaţii sau mai ales să dezinformeze, practicând can-can-ul, acest gen de radio-şanţ practicat doar de ţaţe. Ca peste tot, mai găsindu-se şi dintre cei nemulţumiţi, din rândul consilierilor locali, cineva a sesizat faptul că doamna primar le asigurase salariaţilor, vreo 14 la număr, telefoane mobile, mai puţin femeii de serviciu. Lucruri mărunte, cu care îşi pierd vremea unii „observatori federali” din cadrul Consiliului local, din lipsă de ocupaţie, a căror activitate ne propunem însă să o analizăm la sfârşitul anului chiar cu aceştia...

„Rezultatele sunt bune, dar dorim să fie şi mai bune”

Pentru început, facem un scurt bilanţ al lucrărilor efectuate sau care se apropie de finalizare: „Având în vedere că acum suntem după începerea noului an şcolar, am terminat lucrările de reabilitare a Grupului Şcolar Industrial Stoina. Suntem în faza de plată. Am, de asemenea, lucrarea de recepţie a gazelor, de introducerea lor în satul Ciorari. Am sfinţit două podeţe, căci aşa se obişnuieşte pe la noi, care au fost reparate de curând, cel din satul Stoiniţa şi cel din Stoina din Deal; iar săptămâna viitoare vrem să ne apucăm de consolidarea bisericii Stoiniţa, cu lucrări de reparaţii şi întreţinere. Mai avem depus un proiect integrat pentru alimentarea cu apă şi canalizare; drumul şi podul peste râul Amaradia; construirea unei grădiniţe, cât şi dotarea căminului cultural – proiect pe care l-am depus pe măsura 3-2-2. Aşteptăm identificarea în teren şi vom vedea dacă vom avea vreo şansă pentru a trece la etapa următoare, adică finanţarea.
În rest, ar fi multe de realizat. Cu drumurile, deocamdată nu avem niciun proiect. Se lucrează la drumul naţional, iar la poduri ne-am concentrat forţele, cum vă spuneam, asupra podului de peste Amaradia, cu care au fost mereu probleme din cauza revărsării râului, care a făcut atâtea pagube, celelalte necesitând doar mici reparaţii şi lucrări de întreţinere.
Cu titlurile de proprietate, lucrăm încă la documentaţii, problema e generală, nu numai la comuna Stoina. Acum, am neglijat puţin activitatea pe această linie, deoarece nu avem proiectele de parcelare puse la punct şi în prezent lucrăm la ale. Problema e că încă nu avem oameni specializaţi în domeniu. Inginerul pe care l-am avut se pregăteşte de pensionare şi avem nevoie de un băiat specializat pe aceste probleme şi să ştie să lucreze pe calculator. Şi n-ar mai fi probleme. De aceea sperăm ca în scurt timp să rezolvăm şi această problemă.
La capitolul „ajutor social”, avem 106 dosare. Sunt în plată, iar oamenii îşi prestează numărul de ore corespunzător, în fiecare  lună, contribuind şi la alte lucrări unde primăria are nevoie de mână de lucru. Astfel, aceştia au fost folosiţi şi la lucrările de reparaţii şi zugrăveli de la şcolile din Păişani şi Ciorari, unde nu am avut banii prevăzuţi prin Inspectoratul Şcolar Judeţean pentru aceste lucrări, folosind pe cei încadraţi la Legea 416.
Au mai contribuit la curăţirea rigolelor şi trotuarelor. Chiar şi astăzi, cum aţi văzut şi dvs., îi avem în activitate.
În ceea ce priveşte sănătatea cetăţenilor şi condiţiile oferite pentru îngrijire şi tratamente, stăm foarte bine. Avem medicul nostru de familie, care s-a stabilit aici, în localitate. Până şi după orele de program uşa cabinetului este deschisă oricui. Chiar astăzi am primit o adresă de la Inspectorat prin care suntem rugaţi să avem o colaborare permanentă şi benefică între cabinet şi şcoli, asigurând în acest fel asistenţă medicală elevilor, controalele de igienă în localurile şcolare, problemă pe care o putem considera ca şi rezolvată, fiindcă aceste lucruri le-am avut în atenţie şi înainte. În acelaşi timp, beneficiem şi de serviciile Centrului de sănătate din comuna Căpreni, la care sunt arondate comunele limitrofe acesteia, pentru ca oamenii să nu mai facă atâta drum până la Cărbuneşti. Deci, rezultatele sunt bune, dar dorim să fie şi mai bune”.

„Ne vom strădui să depăşim şi această criză”

„Pentru tineret este mai greu, în sensul că se simte lipsa locurilor de muncă şi sunt nevoiţi să lucreze cu cei bătrâni în agricultură sau să aibă alte ocupaţii la fel de utile. Foarte greu se pot crea locuri de muncă pe teritoriul comunei noastre, mai ales de când PETROM şi-a restrâns activitatea şi acum este o perioadă foarte grea. Mai sunt cei de la prospecţiuni, care lucrează în zonă şi chiar au mai avut nevoie de oameni şi au mai luat câţiva de la noi. Dar vreau să-l felicit şi pe această cale pe băiatul care a terminat Facultatea de Cadastru şi a fost angajat ca inginer topograf la dumnealor.
Am reuşit, în schimb, să atragem tineretul şi să constituim o echipă de fotbal, pe care cu greu o menţinem. Satisfacţia cea mai mare este că am obţinut de la PETROM, de la OMV, stadionul. Ni l-au dat cu titlu gratuit. L-am aranjat în mare parte, pentru desfăşurarea competiţiilor sportive. Are tribune, gazon, noi trebuie doar să-l întreţinem. Şi echipa de fotbal, dar e foarte greu. Sunt bucuroasă că fotbaliştii, copiii să zic, înţeleg situaţia şi joacă mai mult din plăcere... În altă ordine de idei, la nivelul comunei mai organizăm şi alte activităţi culturale. Avem formaţia de dansuri populare cu copiii. Au obţinut şi ei mai multe premii, diplome, trofee. Au participat chiar la Constanţa la un festival, cât şi la celelalte festivaluri organizate la nivelul judeţului Gorj. Pe plan local, organizăm şi noi diverse activităţi culturale. Mă refer la Festivalul „Mărţişoare folclorice”. Am premiat copiii, dispunând de 20 milioane de lei, bani prevăzuţi din bugetul local pentru premii. Am mai avut acum, de Sfânta Maria Mică, iar o întâlnire, am zis cu „Fiii satului”, dar noi i-am zis mai mult „Ziua comunei”, pentru că nu ne-a permis bugetul să ne întâlnim aşa cum ne-am fi dorit şi cum s-ar cuveni. Însă, din păcate, nu ne-am permis acest lucru. Ne-am fi dorit ca această întâlnire să aibă loc în fiecare an şi chiar să strângem toate mărturiile celor vârstnici, despre oamenii şi locurile de aici, din Stoina, despre faptele lor, într-o carte, care să rămână ca mărturie peste ani şi ani, pentru celelalte generaţii, despre leagănul copilăriei lor şi al bunilor dragi.
În limita posibilităţilor, zic că ne străduim să atingem fiecare punct, să putem şi noi depăşi această criză, să fie bine, să le creem cetăţenilor şi aceste condiţii de relaxare, de trai, de a se simţi bine şi a se bucura împreună cu familiile, cu prietenii şi rudele, ca să mai uite de necazuri şi griji, redându-le buna dispoziţie şi acel optimism de care avem atâta nevoie, mai ales în această perioadă când întreaga ţară este bântuită de criza economică, la care se mai adaugă acum şi cea politică...
Altceva, ce mi-aş dori din suflet să realizăm până la sfârşitul anului, este biserica din Stoiniţa, care este amplasată chiar în centru şi îmi pare rău că de atâţia ani nu s-a putut face nimic. Acum, cu banii puţini pe care îi avem, am mai discutat şi cu cetăţenii, au promis să mai contribuie şi ei, dar aş vrea să facem măcar faţada bisericii, să arate normal şi frumos, primitoare, ca orice sfânt lăcaş. Cu pictura şi interioarele o să mai dureze probabil, că acolo sunt lucrări mai mari şi migăloase, dar şi scumpe, că ajungem tot la bani, pe care, când îi avem, nu aşa mulţi, nu ştim cum să-i drămuim mai bine. Căci, dacă am începe două sau mai multe lucrări, am risca să rămânem cu ele neterminate...”, mai spune Ioana Buşe cu strângere de inimă.

Paul Rădoi

   04:10

Da o nota acestui articol

Nota:~ 3 din 2 voturi.

1 2 3 4 5