Mărturii despre sediul Primăriei Târgu-Jiu

Da, Primăria Municipiului Târgu-Jiu este un monument istoric. Fapt pe care îl confirmă şi tăbliţa de pe peretele din partea estică a sediului. Dar foarte puţini acordă atenţie acestui lucru. Ca să nu mai amintim de cea de-a doua tăbliţă fixată sub cea dintâi, cu următorul text: „Căminul de ucenici al Cooperaţiei Meşteşugăreşti/ Primăria Târgu-Jiu/ Cod.LMI: GJ-II-m-B-09168/ Dotare: 1933/ Imobil cu elemente de arhitectură cultă tradiţională, construit după planurile arhitectului Taşcu Ciulei, şi destinat a fi Căminul de ucenici al cooperaţiei de meseriaşi din Târgu-Jiu. Astăzi este sediul Primăriei Municipiului Tâtgu-Jiu”.
Este foarte interesantă această informaţie. Într-o vreme, au funcţionat aici câteva secţii ale spitalului Târgu-Jiu. Prin anii 65-70. Iar în spatele curţii, din câte îmi amintesc, funcţiona un mic crematoriu, unde, copii fiind, ne vâram nasul pe uşa metalică, însă băteam imediat în retragere din cauza mirosului greu, insuportabil.

Revenind la informaţia de mai sus, despre „căminul de ucenici”, care a funcţionat aici mulţi ani, putem să completăm şi cu alte amănunte obţinute de la col.(r.) Nicu Vasilescu, 94 de ani, veteran de război, din Târgu-Jiu, ale cărui amintiri depănate la cumpăna dintre ani, au fost culese în volumul Amintirile oraşului, Editura Măiastra, Târgu-Jiu, 2006, Titu Pânişoară şi Ion Şoldea (coordonatori), ocazionat de sărbătorirea a 6oo de ani de atestare documentară a Târgu-Jiului, aşa cum aflăm din hrisovul lui Mircea cel Bătrân, dat la 23 noiembrie 1406 la Tismana, unde s-a întâlnit cu Sigismund, regele Ungariei:
„Aşa cum am mai arătat, localul în care funcţionează azi Primăria oraşului a fost construit în 1933, cu destinaţia Cămin de ucenici şi Corporaţie.
Prin uşa care se află în partea de nord a clădirii, în faţa stadionului, aveau intrare spre cantină ucenicii, pentru a servi masa.
Aceşti ucenici învăţau meseria la diverşi patroni, dar erau daţi în grija părintelui Barbici care, la cămin, se ocupa de educaţia lor, îi asista la servirea mesei, care se începea şi se sfârşea cu o rugăciune.

Meseriaşii şi angajaţii din comerţ, care se numeau funcţionari comerciali – făceau parte din această asociaţie numită Corporaţie, care a contribuit cu bani la construirea clădirii.
Toţi aceştia cotizau lunar, aplicând timbrele achitate pe formulare numite „cărţulii”, ce formau dovada că se află „în câmpul muncii” şi care se luau în consideraţie la calcularea pensiilor.
În clădire funcţiona un cabinet medical pentru membrii corporaţiei – iniţial condus de doctorul Constantin Lupescu.
Administratorul se numea Ţeţu...”

Ionel Miu

   05:40

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5