„Lucrări ar fi multe de făcut, dar ne lovim mereu de problema banilor”

Pe primarul comunei Schela, Aristide Şerbănescu, e mai greu să-l găseşti într-un loc anume. Umblă cu probleme, caută soluţii, oamenii îl solicită în fel de fel de probleme, de nu ştie cum să se mai împartă, bate pe la uşile mai marilor, iar când e nevoie nu se sfieşte să pună mâna şi pe telefon. Ca să fim mai siguri, am fixat o întâlnire, prin telefon, de comun acord, dar şi pe aceasta era cât pe ce să o ratăm, deoarece, odată cu noi, şi-a făcut apariţia şi Ion Călinoiu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj.
Aflasem de proiectul pe care intenţionează să-l pună în aplicare cu nişte portughezi, în dreptul pasului Vulcan, este vorba de instalarea unei baterii de 15-20 instalaţii eoliene, pentru care primarul şi-a asumat răspunderea de a le asigura acestora infrastructura.

„Portughezii vor să instaleze aici o baterie de 15-20 instalaţii eoliene”

Aristide Şerbănescu nu se sfieşte să recunoască sprijinul primit din partea preşedintelui Ion Călinoiu: „E drum judeţean. Eu nu am nicio putere. De fapt, domnul preşedinte m-a ajutat cu cei 5 km, de s-au făcut acuma, şi ar fi păcat, că dacă îl vedeţi cum s-a făcut, s-a pietruit, s-au făcut traversări. Ar fi păcat! S-a făcut până la monumentul lui Mihai Viteazul. Calea de rulare e de 8, chiar 10 m. Dar, pe mine, în primul şi în primul rând, m-ar interesa propunerea făcută de portughezi, cu eolienele astea. Pentru că asta ar aduce bani comunităţii. Mai ales că terenul depistat e corespunzător din toate punctele de vedere.
În ceea ce priveşte drumul, proiectul e şi acum la armata română, dacă mai e. Era. Ăsta a fost drum strategic pe vremea lui Pingelică! Trebuia să se facă legătura cu pasul Vulcan. Pentru că noi, acum, în zonă, am vrut să coborâm pe Vulcan, pe o distanţă mult mai scurtă de la Vulcan până la graniţa cu noi. Sunt numai vreo 5 km. Dar şi acolo nu am putut coborî pe Vulcan, că ei, portughezii, erau interesaţi să aducă, pentru că au 35 de metri, eolienele. Şi mi-au spus: Domne, pe noi drumul ne interesează. Partea de rulare nu trebuie să fie mai lată de 4 m. Infrastructura, o cere echipa asta a portughezilor. Ei au studiat înainte sau au luat de pe la Ministerul Mediului, de la Meteorologie sau pe unde au găsit, locaţiile cu curenţii ăştia, şi au depistat că în pasul Vulcan ar fi aceste condiţii de amplasare, şi au venit aici. S-au dus la Bumbeşti, prima dată, i-a trimis domnul preşedinte, noi fiind pe zona administrativă a Bumbeştilor, Bobaru i-a trimis la mine. Am luat maşina şi am urcat cu aparatele lor până în vârf. Au mai luat o dată direcţia, am luat cu noi inginera de la Urbanism, cu planurile, cu ce aveau şi ei, ce mai aveam şi noi, şi am stabilit locaţia. Şi vreau să instalăm acolo o baterie de 15-20 instalaţii eoliene de 2 megawaţi”.

„Mi-ar mai trebui vreo 150 de mii ca să termin şi drumul rămas nefinalizat”

Aşa cum ne asigură edilul comunei, lucrări ar fi, dar, din păcate, nu prea sunt bani: „Păi de la începutul anului e un proiect demarat din anul 2008, în speţă modernizarea şi extinderea alimentării cu apă în satele Schela, Arsuri şi Păjiştele. Pe 577, s-a continuat, cu toate că am avut o sumă alocată mult prea mică, iar din bugetul local am avut o lungime de 1829 m pe drumul comunal DC 149 Sâmbotin – Bumbeşti-Jiu, care nu a putut să intre în Programul 577, întrucât intra în zona de inundare a lacului de alimentare. După demersurile făcute la Hidroelectrica, am luat avizul dumnealor, l-am solicitat pentru că autorizaţia nu mi-o eliberam eu, ci Consiliul Judeţean, nefiind în extravilan, şi i-am rugat pe cei de la Hidroelectrica, până la inundarea lacului, să-mi dea voie să torn un covor asfaltic, lucru care l-am început. Am turnat primul strat de binder, l-am terminat, mi-ar mai trebui 150 de mii, să termin toată lungimea de 1829 m. Şi, bineânţeles, în primăvară, trebuie neapărat turnat stratul de uzură, pentru că altfel se compromite şi binderul care a fost turnat”.

„Trebuie să mai plâng puţin pe la uşa Consiliului Judeţean...”

Realitatea asta e: sunt lucrări care nu suportă amânare, iar Aristide Şerbănescu cum prinde nişte bani îi şi bagă în lucrarea care nu mai poate suporta amânări, alfel riscând să fie compromisă.
„Şcoala Gornăcelu, reparaţii capitale, se lucrează de zor, sper ca în jurul datei de 3-4 septembrie să fie gata. La Schela, am început mici reparaţii, pentru că nici acolo nu am avut autorizaţie de funcţionare, şi cam asta ar fi. La capitolul apă, ultima casă din comună are apă, toate casele, cu sprijinul Consiliului Judeţean, bineânţeles (bate apropo-ul spre preşedintele Călinoiu, în semn de mulţumire – n.n.), că eu... sunt sărac. Păi aşa e, ce naiba! Păi dacă nu-mi dau... Eu, aici, în cel mai fericit caz, taxe şi impozite strâng 180 de mii. Şi eu dau numai la învăţământ vreo 450 de mii! Numai învăţământ. Mi-a dat domn preşedinte anul trecut 295 de mii pentru drumuri. I-am băgat în binderul ăsta... Şi mă duc acum pe la uşa Consiliului Judeţean să mai plâng puţin... (ca în proverbul acela: Copilul dacă nu plânge, nu-i dă mamă-sa ţâţă...). Uite, chiar acum îmi vine să plâng, să fac ceva, să termin dracu’ binderul ăsta! Că-l termin. Vă duc să-l vedeţi. De aici până la Sadu cinci minute se face. Şi mai am un strat de binder... Păi uzura trebuie s-o torn în primăvară. Nu de asta... Treaba e alta, domne. Că miliţia doarme! Trec cu alea de 40 de tone. Păi, aici, cu ai mei nu s-a stricat drumul... Trec cu ele, îmi dărâmă şi pe ăsta care s-a făcut. „Puneţi indicatoare...”, a sugerat Ion Călinoiu. Da,da... Dar pe ăla îl doare în dos de indicatorul meu! Ei, v-am rugat şi pe dvs.: Domn preşedinte, îmi pun cântarul la intrare... „Cântarele se pun numai pe platforme autorizate, nu se mai pun pe fieunde”, îi atrage atenţia preşedintele. Am cântare în locaţia de unde îşi iau materialele. Bun. Dar atunci când l-ai prins pe aici... Bumbeşti-Jiu are 12 tone, eu am 8,5 pe axă. Îl pun şi eu de 12 tone masă totală. Că eu am dat 8,5 tone pe axă. Că am zis: a, dă-l dracu! Că nu se dărâmă. Aşa şi tu, tot treci, nu respecţi... Mi-l dărâmă”, e de părere Aristide Şerbănescu, încercând să-şi mai potolească pornirea.

„Biblioteca noastră e printre puţinele din judeţ, modernizate aşa”

În ceea ce priveşte celelalte lucrări, ce depind de el, nu-şi face probleme: „În ceea ce priveşte titlurile de proprietate, stăm foarte bine! La 99... mai avem în jur de vreo 260 ha teren cu vegetaţie forestieră, care nu au acte pe el, cererile sunt depuse, dar nu putem să dăm titlul numai în baza cererii...
La ajutoare sociale sunt 11 cetăţeni, dintre care apţi de muncă numai doi.
Pentru tineret, dispunem de o bibliotecă modernă. E printre puţinele din judeţ care a fost adusă în acest stadiu, cu asemenea condiţii. Aici ne îngrijim pentru îmbogăţirea fondului de carte pentru toate vârstele cititorilor, astfel încât să atragem cât mai mulţi cititori, prin condiţiile create, unde să se simtă bine şi să nu ocolească acest edificiu. Persoana care răspunde de această activitate a avut în vedere şi cerinţa elevilor pentru cărţile recomandate prin programele şcolare. Vedeţi dvs., lucrări ar fi multe de făcut, dar ne lovim mereu de problema banilor”.

„Cea mai mare dorinţă e să rezolv problema de mediu”

Întrebat ce mai are pe suflet şi de gând să înfăptuiască în viitorul apropiat, Aristide Şerbănescu nu stă prea mult pe gânduri: „Ar fi mai multe. În primul rând, am depus pe 322, acum, un proiect integrat, pentru 9 km de drum, pentru satul Schela, unde e problema cea mai mare, cât şi în satul Gornăcelu, asfaltarea drumurilor. Am un after-school pe 322, pentru punctaj, şi mai e Târgul pentru comemorarea lui Mihai Viteazul, tot pentru punctaj l-am făcut.
Asta ar fi... şi cea mai mare dorinţă, ce mă frământă şi pe mine şi pe oameni, e problema de mediu. Pentru că nu se poate rezolva. Acum m-a sunat cineva că s-a amânat licitaţia. Şi or să vină în control şi or să ne dea amendă. Să curăţăm... Să mă spăl pe faţă şi la fund să fiu... aşa! Pentru că e dezastru aici! E dezastru! Mie dă-mi soluţia. Unde să duc PET-urile? Să le dea foc în curte? Păi aia nu e o soluţie, că poluez atmosfera. Să le arunc pe Jiu? Cu toate că le-am spus oamenilor: măi fraţilor, asta nu e o rezolvare, că noi le aruncăm în Jiu, şi vedeţi cum arată barajul, plin de PET-uri. De excavează ăia două săptămâni, cară cu maşinile şi aia. Câţi oameni sunt angajaţi în acest proces, ce cheltuieli se fac, câtă motorină se consumă, câte utilaje, câţi muncitori lucrează la decolmatare? Atâta. Păi, mai pune bă la curentul ăsta, că nu avem de unde să scoatem cheltuiala. Astea sunt problemele de mediu...”

La o poartă curge apa pe drum...

Şi totuşi, ar mai fi o problemă pe care am observat-o abia la plecare, după ce l-am lăsat pe Aristide Şerbănescu cu treburile lui şi mai ales cu pregătirile de la Poiana lui Mihai, unde se va organiza o mare serbare câmpenească. În dreptul unei porţi, am zărit o pompă pentru apă, cu debit mai mare (foto), care curge cât e ziua de mare, dar şi noaptea, irosindu-se pe drum. Ne-am amintit că cetăţenii din Turcineşti au avut probleme cu apa, mai ales în ultimii ani. Nu se pot găsi soluţii pentru captarea apei? Pentru că este izvor de munte, pentru care cetăţenii din multe localităţi iar invidia pe scheleni că îşi permit acest lux şi ar da orice să aibă şi ei asemenea apă cristalină...
Paul Rădoi

   05:50

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5