Emisiunile triviale sau manipularea telespectatorilor

Opinii

Priveşti la televizor şi te cruceşti. Întâi nu le-am dat importanţă diverselor emisiuni ca: Pe mâna soacrei, Dragoste cu năbădăi, Dragoste interzisă, Copii contra părinţi ş.a., convins că sunt reale, rupte din viaţă, drame trăite de nişte amărâţi, izbiţi de valurile vieţii, aduşi la disperare, cu tot felul de scandaluri şi can-canuri, popularizând cu atâta generozitate violenţa verbală şi fizică, cele mai proaste obiceiuri din partea unor rataţi, drogaţi, escroci, prostituate şi alte persoane cu diverse handicapuri.
Ca să constat, cu timpul, că sunt nişte scenarii ordinare, trase la indigou. Ticluite de nişte minţi bolnave, pentru creşterea „raitingului” fiecărui post în parte, pe care se dispută asemenea aprige conflicte sociale. Sunt scene în care unele personaje joacă atât de prost încât pur şi simplu te revoltă. Le observi stângăciile în faţa camerei de filmat, prefăcătoria bătăilor stângace între diverse persoane, fără a lăsa vreo vânătaie la un ochi, o zgârâietură sau măcar o picătură de sânge în colţul gurii sau la nas. La care se adaugă şi crisparea mediatorilor înflăcăraţi care încearcă să aplaneze conflictul şi să salveze situaţia. Apoi am recunoscut câteva personaje care au mai jucat şi în alte scenete de acest gen, sub alt nume, scălâmbăindu-se în fel şi chip.
Scriam, cu câteva săptămâni în urmă, pe marginea aceluiaşi subiect (nr. 27 din 10-16 decembrie 2009), o tabletă în care combăteam acest gen de emisiuni, hotărât  să nu mai urmăresc aşa ceva. Până în seara zilei de sâmbătă, 27 februarie a.c., când am asistat la o nouă dramă din sânul unei familii în care a intrat o femeie de moravuri uşoare. Darnică din fire, aceasta şi-a făcut pomană şi cu vecinul ei, Costică, făcându-l să-şi piardă capul la frumuseţea ei. În cele din urmă au fost surprinşi în pat. Ce a urmat e uşor de închipuit. S-au bătut prin casă, prin curte şi pe stradă mai bine de o oră. Femeile cu bărbaţii, bărbaţii între ei, femeile între ele şi iar femeile cu bărbaţii. Cu mănuşi, de parcă le-ar fi fost milă să nu se rănească cumva. Lovituri uşoare, teatrale, de Buftea, enervante din cale afară. Şi o ploaie de cuvinte murdare, triviale, ca la uşa cortului, la o oră de mare audienţă, de ţi se face greaţă. Veţi spune, probabil, de ce nu am dat pe alt program, ca să nu mai suport acel jeg de pe sticlă. Nu am făcut-o dintr-un singur motiv. Am vrut să văd comportamentul psihologului Cristian Andrei, dacă se pretează la astfel de jocuri murdare. Şi m-am lămurit. Îl stimam şi îl apreciam pentru înţelepciunea şi verticalitatea de care da dovadă. Observându-l pe el, de-a lungul vremii, l-am determinat pe fiul meu să urmeze facultatea de psihologie. A luat şi licenţa. Până la sfârşitul acestui an va susţine şi examenul de masterand. Îi place această meserie şi îşi vede de drumul său în viaţă. Dar pe dr. Andrei mi l-am scos de la inimă, schimbându-mi impresia despre el. E omul care pozează în înger salvator, cel înţelept şi bun. A mai încercat ceva cu unul Lazarus, convinşi că vor rupe gura târgului, dar nu a mers. Iar acum pozează în omul sigur pe el, care citeşte în sufletele oamenilor, punând degetul exact pe rană, ducând la acele „vindecări” miraculoase în care am crezut o vreme. Nu-mi pare rău de timpul pierdut, ci de toate aceste trucaje, cu iz de... lipsă de bun simţ, cu care ne mint toţi peste tot.
Chiar aşa de proşti ne cred? Ce nu face omul pentru bani şi celebritate?!
Adio, domnilor păpuşari, şi n-am cuvinte!

E. Trocan

   10:24

Da o nota acestui articol

Nota:~ 5 din 2 voturi.

1 2 3 4 5