Noul primar al comunei Dăneşti, Emilian Rusu, încă de la instalarea sa în această funcţie de mare răspundere, şi-a propus să schimbe imaginea comunei sale, prin aplicarea a o serie de proiecte, astfel încât aceasta să arate ca o comunitate europeană. Desigur că această schimbare nu ar face decât să-i readucă acasă pe cei plecaţi în lume, la oraş, după un trai mai bun, sperând ca norocul să le surâdă şi lor, încât să-şi facă un rost, dacă se poate, găsind un loc de muncă şi chiar un acoperiş deasupra capului. Acestea sunt mai presus decât dorul de casă, altfel, aici, nu ar avea nicio şansă, căci la ţară, în afară de agricultură, nu au nicio alternativă. Şi se mai pune problema copiilor, care trebuie să înveţe, să facă ceva în viaţă, şanse pe care numai oraşul le mai oferă celor tineri, după pregătirea lor, să plece de la coada vacii, iar bătrânii se roagă la Dumnezeu să le dea ploaie, că prea s-au pârjolit locurile de secetă, iar animalele nu au cu ce le mai întreţine, şi mai mare mila văzându-le cum se usucă din picioare.

Poate or veni niscai investitori prin partea locului, care să le creeze locuri de muncă, să construiască ceva şi în comuna lor. Toată lumea trăieşte cu speranţe, aşteptând acea adiere uşoară a vântului schimbării.

Probleme ar fi mai multe, iar proiectele propuse de Consiliul Local sunt demarate greu, poate nu sunt nici bani suficienţi. Primarul Rusu Emilian este optimist şi vrea să facă tot ce depinde de el. „În acest sens, am făcut mai multe proiecte de modernizare a drumurilor comunale, proiecte pentru apă şi canalizare. Am avut un proiect pe măsura 3-2-2, proiect care nu a trecut, datorită faptului că a avut punctaj mic. Era vorba de apă, Dăneşti-Văcarea, şi canalizare, Dăneşti-Văcarea şi Bucureasa; şi era vorba şi de un drum comunal de aproximativ 3,5 km. Netrecând canalizarea, pe care am trecut-o pe Ordonanţa 7, pentru că în anul 2006 plătisem deja proiectul pe Ordonanţa 7. Şi am cinci sate pentru canalizare, este vorba de satele Dăneşti, Văcarea, Barza, Botorogi şi Bucureasa. Am ţinut licitaţia, urmează ca în aceste zile comisia să stabilească cine este câştigătorul, ca să putem începe lucrarea la canalizare. De asemenea, drumul DC 56, Merfuleşti, acesta l-am băgat pe HG 577, prin Ministerul Dezvoltării. S-a ţinut licitaţia şi, în aceste zile, urmează să se decidă cine este câştigătorul acestei lucrări, pentru a se trece la executarea ei.

Am probleme la apă, în special, la satele Dăneşti şi Văcarea, cele două sate care au avut apă în 1990. A fost introdusă apa în ambele sate, dar fiind coloană din fier aceasta a ruginit şi nu se mai poate folosi. În acest sens, doresc să fac un nou foraj şi să vedem care ar fi modalitatea – am stabilit şi în şedinţa de consiliu pentru a procura un bazin din fibră de sticlă, pentru a putea da drumul la apă şi la cele două sate, din cele zece, componente ale comunei, celelalte având apă.

De asemenea, am proiecte pentru nişte drumuri comunale, de fapt sunt drumuri vicinale, nu sunt comunale, din cele patru proiecte au fost depuse două. Aşteptăm finanţarea acestor drumuri şi sper că, dacă nu anul acesta, în niciun caz, dar în anul viitor să cam termin cu toate drumurile comunale, cu modernizarea lor. Vedeţi dvs., probleme sunt, dar trebuie să găsim şi soluţii”, este de părere Emilian Rusu.

În ceea ce priveşte acordarea titlurilor de proprietate la vegetaţia forestieră, Emilian Rusu spune că stau bine la acest capitol, dar mai sunt unele probleme cu terenurile agricole. Uneori se mai ajunge şi pe la poliţie sau chiar în instanţă. „Problemele oamenilor cu care ne confruntăm sunt, în primul rând, retrocedările terenurilor, atât terenurile agricole, cât şi cele forestiere. Cu cele forestiere, cred că am dat în procent de 99% titlurile de proprietate, mai rămân, zic eu, cei care vor câştiga în instanţă pe bază de martori... , nu ştiu care vor fi, pentru că toţi cei care şi-au adus acte pentru pădure, la aceia li s-a restituit dreptul de proprietate. La terenurile agricole stăm oarecum mai rău. De ce. Avem în jur de o mie, peste o mie de hectare nevalidate de Comisia judeţeană. Oamenii deţin aceste terenuri dar, datorită faptului că nu le-au trecut în Registrul agricol (1959-1962), nu au acte pentru ele, nu am putut să le facem validarea acestor terenuri. Dar, efectiv, oamenii deţin aceste terenuri, deci sunt în posesia lor, le folosesc, dar nu găsim modalitatea de a le da aceste terenuri. Şi asta ar fi una din probleme. Probleme mai sunt, din celelalte, minore, pentru că, având titluri de proprietate, şi astăzi ne-am confruntat cu unele, când vine perioada cositului, chiar dacă au titluri de proprietate, cine se duce şi coseşte primul, ia şi din dreapta şi din stânga, şi pe urmă vin la noi, şi modalitatea de a soluţiona această cauză – trimit inginerul, însoţit de cineva de la postul de poliţie, şi dacă nu se înţeleg urmează... instanţa! Pentru că ei au titluri de proprietate. Acest lucru îl întâmpinăm şi primăvara, la arat. În rest, sunt puţine cazuri, să zic aşa, nu sunt mai mult de 10-12 cauze în comună, de oameni care sunt nemulţumiţi de terenurile agricole unde le deţin. Dar şi aici nemulţumirea pleacă de la faptul că anumite persoane au ocupat nişte terenuri care nu au fost ale dumnealor, şi ştim că s-a abrogat şi art. 308 şi 115, şi chiar dacă au fost împroprietăriţi, venind proprietarii, asta este legea, terenul este al acelora care l-au deţinut înainte de colectivizare. Şi de aici se mai iscă unele divergenţe între oameni şi mai sunt supăraţi şi pe noi, desigur”, mai spune Emilian Rusu cu regret.

Când vine vorba despre tineret, primarul comunei Dăneşti oftează lung, se vede că are o povară mai veche pe suflet. Este o problemă mai veche. Mulţi din cei care s-au perindat pe aici sau în campaniile electorale, au promis să facă ceva, dar totul a rămas la stadiul de promisiune. „Pentru tineret, pe raza comunei Dăneşti, noi nu avem cămin cultural, nu avem o sală de festivităţi. În acest sens, de când am venit, am făcut proiect, l-am depus la Ministerul Cultelor şi Culturii. Anul trecut ne-au anunţat că anul acesta vor începe lucrările prin Compania Naţională de Investiţii. Anul acesta, am primit din nou înştiinţare că această sală de festivităţi se va construi şi aşteptăm să fie demarate lucrările.

Altceva, pentru tineret, prin şedinţă de consiliu am stabilit ca spre sfârşitul lunii să iniţiem concursuri gen „Cupa satelor”, la fotbal, pentru atragerea tineretului, cât şi alte acţiuni, pe sate, stimulându-i, aşa cum s-a stabilit în şedinţa de consiliu, cu anumite sume de bani, diplome, cărţi, cupe şi alte obiecte”, pare mai optimist primarul comunei.

Despre locuri de muncă, deocamdată nici nu se pune problema, trebuie atraşi investitorii, oferindu-le unele facilităţi. Ţi se rupe sufletul când te uiţi la tineri şi îi vezi resemnaţi, împăcaţi cu gândul că vor trebui să se ocupe de agricultură. Ca să nu mai amintim de cei care beneficiază de ajutor social, oameni necăjiţi, de pe care parcă şi-a luat mâna până şi Dumnezeu. „La nivel de comună, e foarte greu să se găsească sau să se creeze locuri de muncă, pentru că nu avem societăţi care să desfăşoare activităţi pe raza comunei. Oamenii caută în altă parte locuri de muncă. Majoritatea oamenilor de la noi se ocupă cu agricultura, creşterea animalelor, dar şi acestea nu mai corespund, pentru că ne costă foarte mult, mă refer la arat, aratul, discuitul, semănatul. Şi datorită faptului că vremea este aşa cum este, a fost secetă în ceilalţi ani, oamenii s-au descurajat şi nu prea mai cultivă terenurile. Le lasă necultivate. Foarte mulţi au început să-şi vândă şi animalele şi se orientează, ştiu eu, spre alte activităţi pentru a-şi câştiga existenţa.

Cât despre ajutoarele sociale acordate, sunt în jur de 45-50 de persoane, dintre care cu drept de muncă doar 10. Celelalte sunt vârstnice. Mai avem persoane cu handicap 22 de persoane, cu însoţitori, şi cam acestea ar fi”, încheie Emilian Rusu, cu oarecare strângere de mână.