Gorjul dă în gropi...

Cei ce cunosc cel mai bine situaţia drumurilor din judeţ şi de aiurea, nu sunt nici primarii, nici drumarii, nici înaltele oficialităţi locale sau judeţene (care trâmbiţează cu orice ocazie, în toate zările, arătând interesul lor pentru rotunjirea bugetului şi repartizării fondurilor necesare întreţinerii sau asfaltării drumurilor, ba chiar se şi laudă cu nu ştiu câţi kilometri asfaltaţi, care ar aduce, după părerea lor, cu cele europene!), ci chiar conducătorii auto, care le străbat zi de zi, indiferent că merg spre Dolj, Hunedoara, Vâlcea sau Mehedinţi, înjurându-i pe cei din fruntea obştei de toţi sfinţii sau trimiţându-i la origini, ca să fie treaba treabă, să se mai răcorească şi ei puţin.
Pe drept cuvânt, putem afirma că acestea au devenit adevărate „drumuri strategice”, dar nu în sensul celor vechi, pe care circulau blindatele militare pe timp de război sau în aplicaţii tactice, în zilele noastre. Căci noţiunea cea nouă este folosită de formaţiunile politice în campaniile electorale, pentru a strânge capital politic, angajându-se că vor face şi vor drege, din patru în patru ani, timp în care întreţinerea drumurilor se face doar de ochii lumii, cu câte un strat subţire de bitum sau plombând gropile, la preţuri astronomice, secătuind bugetul de-a binelea. Încât, pe drept cuvânt, tot românul de rând se întreabă pe unde or fi ajungând aceşti bani, când zăresc nedumeriţi cum pe moşiile micilor sau marilor regi ai asfaltului răsar vile somptuoase şi alte acareturi de vis, pe care bietul om de rând e conştient că nu le-ar vedea şi în propria sa ogradă chiar de ar avea şapte vieţi. Culmea este că toţi aceşti „tocători” de bani găsesc de fiecare dată fel de fel de justificări pentru a-şi apăra blazonul şi bunele lor „intenţii”.
Incompetenţa şi reaua credinţă a celor puşi în fruntea unei obşti ne face să credem că în foarte scurt timp ne vom reîntoarce la cizmele de cauciuc şi la drumurile de altă dată, de care nu se mai plângea nimeni, fie că era vară, toamnă sau iarnă. Doar câţiva, cât să-i numeri pe degete, au reuşit acest lucru, să mai cârpească drumurile, drept pentru care s-au mai ales cu un mandat. Dar nu este suficient ca aceste demersuri şi responsabilităţi să se rezume doar la drumuri – semn şi bornă a stadiului de civilizaţie atins. Oamenii mai au nevoie de apă, de gaze, de canalizare, de wc-uri ecologice, de lemne pentru foc, căci încă nu li s-au restituit pădurile (decât pe hârtie, în timp ce „parchetele” particulare ale primarilor & clica afaceriştilor, taie în draci pădurile, lăsând în urmă doar hăţişurile şi coastele pustiite, năpădite de râpe, de alunecări de terenuri, aducând tot mai mult cu imaginile selenare, pline de cratere, surprinse de staţiile orbitale trimise în cosmos. Nu vă miraţi când, cine ştie peste câţi ani, alte civilizaţii extraterestre, probabil, sau chiar echipajele cosmonauţilor noştri, reîntoarse din spaţiu, vor confunda Terra cu… Luna!), ca să nu mai vorbim de cei care nu au ajuns încă să se bucure de beneficiile energiei electrice, lipsiţi de iluminat, de televizor şi radio, de aparatura electrocasnică într-un cuvânt, totul reducându-se la lumânare sau la lampa cu gaz.
Vorbim despre civilizaţie dar, ştim bine, nu toţi se pot bucura de ea în aceeaşi măsură, ea fiind văzută din unghiuri diferite, în fel şi chip, asemeni unei scări gradate, fiind încă unele porţiuni bune în care ea lipseşte cu desăvârşire, eclipsate de indiferenţa aleşilor locali.
De douăzeci de ani, ne bucurăm de democraţie, hrănindu-ne cu speranţe, fiecare văzând-o în felul lui, ca să constate, în cele din urmă, că acestei Fata Morgana nici nu i-au zărit bine chipul, fascinaţi de acele jocuri amăgitoare ale apariţiei şi dispariţiei ei, asemeni unor nisipuri mişcătoare, în această junglă prin care călcăm epuizaţi, orbiţi de arşiţa corupţiei…

Paul Rădoi

   22:21

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5