Piaţa Centrală – o poveste mai veche

Deocamdată, cei în drept să rezolve această problemă hibernează şi nu recepţionează ocara pieţarilor dar şi ale florarilor la adresa lor, cum nici pe cele ale cumpărătorilor la adresa vânzătorilor care dârdâie de frig de le clănţăne dinţii în gură şi îngheaţă şi ceva în ei, în timp ce îşi vând produsele degerate. De câţiva ani buni, de când a fost modernizată Piaţa Centrală, problema numărul unu a pieţarilor pe timpul iernii a fost frigul şi curentul format de vânt, care trage dintr-o parte şi alta înnebunindu-i pe cei ce se încumetă să stea aici zi de zi, zi lumină, ca să-şi vândă marfa. Apoi au realizat că din cauza gerului se deprecia şi marfa, pe care erau nevoiţi să o arunce, căci cumpărătorul vedea şi cu ochiul liber acest lucru, dar şi încercându-le cu mâna, că produsele erau terciuite şi stricate.
Şi atunci a început un alt calvar, alte cheltuieli inutile, încât câştigul lor s-a diminuat simţitor. Bieţii oameni nu se mai gândeau la ei, că îngheţau, ci la marfă, învelind-o cu pături şi preşuri sau cartoane, dar tot degeaba. Cum la fel, degeaba, au încercat să-şi facă auzite vocile, solicitând să li se creeze spaţii unde să-şi ţină marfa pe timpul iernii noaptea. Nu i-a auzit nimeni. Pe lângă faptul că plătesc aproape 420 de lei pe lună pentru o masă, cei care au posibilitate aduc maşini şi îşi trambalează marfa acasă, seară de seară, revenind cu ea dimineaţa. Cei care nu au această posibilitate, lasă marfa prin barurile şi magherniţele învecinate, contra cost, o „altă” taxă percepută la negru. Ca să nu mai vorbim  de condiţiile în care sunt depozitate produsele. Căci bietul pieţar încearcă să mai diminueze din pierderi, dar cu ce risc şi cheltuială!? În primul rând, clientul pe el îl beşteleşte, dându-i cu marfa în cap. Dacă nu azi, pentru că nu a observat că legumele şi fructele sunt degerate, însă acasă se dezgheaţă când dau de căldură şi a doua zi cel păgubit îl porcăieşte cum îi vine la gură.
„Degeaba fotografiaţi şi o să ne daţi la ziar, că nu va citi nimeni aşa ceva, pentru că nu-i interesează. Tot nouă ne vor da peste nas, ameninţându-ne că ne vor lua masa. Nu-i interesează soarta noastră. Lucrăm mai mult în pierdere decât în câştig, de nu apucăm să mai scoatem nici banii investiţi”, susţine un pieţar îmbrăcat mai gros, „cu un pantalon de trening şi două perechi de izmene pe sub pantalonii ai buni...”, se mai căinează el, roşu în obraz şi cu mâinile parcă opărite, tot din cauza gerului.
Dacă ei se plâng la noi, noi ne facem datoria şi scriem, că acesta ne este rostul. Altă putere nu avem ca să-i tragem la răspundere pe cei în drept, iar dacă se plâng mai pe „sus” şi nu se ia nicio măsură, se vede treaba că aceia ori sunt surzi, ori fac pe proştii. Aia e.
Rămâne de văzut. Dar dacă, să zicem, se va întâmpla vreo minune...

Toma N. CREDINCIOSU

   06:55

Da o nota acestui articol

Nota:~ Articol nenotat

1 2 3 4 5