Cântec, joc şi voie bună la bâlciul din Peştişani!
Dacă tot a fost bâlci în satul Peştişani, în zilele de sâmbătă şi duminică (27-28 iunie a.c.), acesta a continuat şi luni, 29 iunie, cu ocazia hramului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când tot omul, de la cel mai mic până la cel mai mare, iese cu căţel şi cu purcel în zăvoiul de pe malul stâng al Bistricioarei, să petreacă o zi frumoasă lângă întreaga suflare a comunei. Dar au venit aici şi de prin comunele învecinate sau chiar de la Târgu-Jiu, că doară nu era să scape asemenea prilej. Zarva specifică bâlciului te ţine continuu în priză, cum s-ar spune, captându-ţi atenţia, interesat de tot ce se întâmplă în jur, un adevărat zumzet ca într-un stup şi un du-te vino continuu: grupuri, grupuri, familii, tineri, bătrâni, gătiţi cu hainele cele bune, ca de sărbătoare, cu flori în mână şi tot felul de cumpărături de la tarabele din jur, încărcate cu de toate pentru toţi, ademenitoare, cu muzică antrenantă, de la cea uşoară la populară şi chiar cu manele; cu obiecte de trebuinţă prin gospodărie, îmbrăcăminte, încălţăminte, dulciuri şi răcoritoare, jocuri de noroc, tiribombe, grătarele sfârâitoare la terasele improvizate pe sub umbrele şi mai ales berea rece, care parcă îi mai răcoreşte pe cei ce simt că le este sete sau le-a lăsat apă în gură.
Mai mare dragul să-i priveşti pe cei tineri, gureşi, ca nişte vrăbioare, grupuleţe-grupuleţe, îmbrăcaţi frumos, etalându-şi frumuseţea şi tinereţea, dornici de distracţie, pe când cei vârstnici nu scapă prilejul să mai cumpere ceva de trebuinţă prin gospodărie, alegând din grămadă câte o coasă, o mătură legată mai bine, un ceaun sau o tigaie, nişte galoşi de cauciuc sau o scoarţă de pus pe perete. Se mănâncă îngheţată, turtă dulce, prăjituri sau fructe proaspete, zemoase, date în pârg ca şi obrăjiorii fetelor frumoase care se ştiu că sunt căutate şi sorbite din ochi de tinerii cavaleri; se bea apă minerală, suc, bere şi alte răcoritoare. Chiar şi edilii comunei se află printre oameni, ba chiar şi cei cu ordinea, chiar dacă nu se va întâmpla nimic deosebit, oamenii fiind paşnici, văzându-şi de treburile lor.
E ziua în care oamenii îşi mai lasă treburile de zi cu zi, uitând chiar de griji sau de necazuri, vrând să petreacă câteva ceasuri plăcute, în mijlocul comunităţii şi al naturii, să se întâlnească cu prietenii şi la o bere, nu numai la muncă. Unii nu au uitat să-şi dea cu parfum pe haine sau chiar să-şi prindă la buzunarul de la piept un fir de busuioc, aşa cum ştiu de la bătrâni, ca să le poarte noroc, noroc în viaţă dar şi în dragoste. Cei cu maşini, le-au lăsat dincolo de pârâu, de-o parte şi alta a drumului, până la şoseaua principală, chiar dacă nu este loc pentru toată lumea şi se circulă greu din cauza maşinilor care trec mereu într-o parte şi alta, cu viteza redusă, ca de altfel şi oamenii, strecurându-se printre ele. Cei ce se încumetă, trec prin apa Bistricioarei, făcând valuri şi lăsând în urma lor dâre de apă prin nisipul umed.
Cele mai întinse tarabe însă, aşezate direct pe iarbă, pe cearceafuri sau prelate, sunt cele ale colleusului, cu cele mai diverse lucruri de second-hand, marfă garantată, de provenienţă străină şi oferită la un preţ special, cu 70% reducere, ofertă specială – aşa cum ne asigurau baragladinele oacheşe-balaoacheşe de pe marginea drumului, încărcate cu bijuterii, ca de sărbătoare, lăudându-şi marfa şi vrând să fie pe placul clientului, căutând lucrul dorit de acesta, cu amabilitate, lipicioase ca nişte viespii.
Tarlaua colleusului, ca de altfel şi a bâlciului, destul de mare, este un adevărat labirint printre malderele de lucruri, cu eleile aliniate printre ele, apoi iar coverci improvizate, tonete, grătare ademenitoare, cu fum mult, cu clinchete de pahare sau sticle ciocnite,voie bună, profitând de vremea frumoasă, de parcă şi Dumnezeu s-a tolănit undeva la umbră, la marginea zăvoiului, aţipind pentru câteva clipe, ameţit de viermuiala din jur, convins că oamenii aşa cum ştiu să muncească în celelalte zile ale săptămânii, la fel de bine ştiu să şi petreacă, trăindu-şi viaţa. Că doar o viaţă au şi aceea atât de scurtă. Azi eşti iar ca mâine cine ştie pe unde te mai afli...
Â
Ion ÅžOLDEA
16:36
