Când ROMTELECOM îşi schimbă numai părul...
M-am întrebat de multe ori dacă Biroul de relaţii cu publicul din cadrul Direcţiei de Telecomunicaţii Gorj – aşa cum scrie pe parafa pentru corespondenţă, sau ROMTELECOM SA – aşa cum scrie pe factură, îşi mai are rostul să funcţioneze aici, şi am ajuns la concluzia că nu. De ce? Am fost abonatul telefonic fidel al acestei instituţii timp de mai mulţi ani, achitându-mi la zi facturile, lună de lună. Anul trecut, abonându-mă şi la altă societate, mulţumit de serviciile acesteia, fiind şi mai ieftine, am renunţat la serviciile ROMTELECOM (cu cererea nr. 230/871 din 30.09.2008. Ei bine, de la această dată, acest ROMTELECOM este debitor, având să-mi restituie nişte bănuţi pentru unele servicii de care semnatarul acestor rânduri nu numai că nu a beneficiat, dar a ajuns să cunoască şi unele handicapuri (lipsuri), din cauza unei birocraţii crase, care umbresc într-un fel sau altul prestigiul instituţiei.
„Uite banii - cotul şi pişcotul!”
Imediat, în ziua următoare, mi s-a pus la dispoziţie un formular tip, prin care să aleg modalitatea de restituire a banilor, bifând căsuţa din dreptul celei „prin mandat poştal”.
Am aşteptat eu mult şi bine. Nu am primit niciun mandat. În schimb, cu data de 14.10.2008, mi-a fost emisă o nouă factură în care totalul de plată, operat de data aceasta cu minus, trebuia să se facă până la 05.11.2008. Mi-am zis că aşa trebuie, să aştept până la 05.11. Mai mult, când apărea poştaşul în cartierul nostru, începusem să mă uit la el altfel, însă el se făcea că nici nu mă cunoaşte. Am tăcut şi am aşteptat. Cu data de 14.11.2008, am găsit în cutia poştală o nouă factură, cu aceeaşi sumă, pe care se menţiona că totalul de plată se va restitui până la 08.12.2008. Nici de data asta nu m-a băgat în seamă poştaşul, dar nici ROMTELECOM-ul! Nu era chestia de bani, că nu stam eu în acei bani, dar mă surprindea noul chip al acestei instituţii pe care mi-l dezvăluiau chiar salariatele ei. Şi m-am lăsat antrenat în acest joc ciudat: uite banii – cotul şi pişcotul!
Cu data de 14.12.2008, primeam o nouă factură, cu acelaşi sold precedent, la al cărei subsol mi se făcea cunoscut că totalul de plată urma să se facă până la 05.01.2009. Au trecut şi sărbătorile de iarnă. Nimic. Ca într-un joc ciudat de şah la care muta numai ROMTELECOM-ul, iar eu priveam nedumerit aşteptând curios un final spectaculos – lovitura de graţie. Cu data de 14.01.2009, a fost emisă o nouă factură, cu aceeaşi menţiune la subsol: total de plată până la 05.02.2009.
După cum am băgat de seamă, începusem să fac colecţie de facturi, fiecare având şi anexa la ele, prin care se menţionau: abonamentele servicii de telefonie – voce special şi reduceri – voce special, de care beneficiasem pe perioadele aferente, toate cu minus...
Roboţeii de la relaţii cu publicul
Sătul de această bătaie de joc, mi-am luat inima în dinţi şi m-am prezentat la acest aşa-zis birou de relaţii cu publicul. De data aceasta era altă funcţionară. „Dar nu au trecut cele trei luni de când aţi depus cererea...”, a încercat ea să mă convingă. I-am spus că mai era puţin şi aveam să fac anul. S-a uitat pe calculator şi mi-a dat dreptate. „Trebuie să completaţi acest formular, prin care să arătaţi cum vreţi să vi se restituie banii...”, a încercat ea o nouă strategie de învăluire. I-am spus că am depus şi acel formular chiar a doua zi, la colega dânsei. A înţeles situaţia, care pentru ea ar fi trebuit să fie puţin jenantă. „E ca şi rezolvată”, m-a asigurat ea, spunându-mi să merg liniştit. Într-adevăr, am plecat mai liniştit. Şi acum sunt tot liniştit, chiar dacă suntem în luna iunie, iar ROMTELECOM-ul nu mai dă nici un semn de viaţă. Nici măcar facturi nu-mi mai trimite.
Sunt numai ochi şi urechi. Jocul continuă. De data aceasta, nu ştiu de ce am această senzaţie, bănuiesc că în joc se va prinde şi domnul director. Dacă ştie să joace, dacă nu, nu este nicio problemă.
Parcă îmi pare rău că m-am lipsit de serviciile lor. Uneori, am impresia că la acel birou de relaţii cu publicul lucrează nişte roboţei puşi pe şotii, iar relaţia noastră a fost doar o întâmplare de domeniul SF-ului...
Ion ŞOLDEA
14:13
